marți, 16 martie 2010

Str. Lermontov, 26

Pe drumul spre casa de pe deal,
şoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba
dragostei
şi despre limba răului.
Mi-a vorbit cu
tot
trupul
cu muşchii-ncordaţi
şi cu venele îndârjite,
iar volanul din mâinile lui părea
un tufiş în flăcări.

– Am fost abandonaţi, a spus,
surâzător şi pierdut
şi m-am gândit că
portbagajul
e plin
cu nitroglicerină.
– Am fost abandonaţi, şi nici luna
nu o să se mai arate
pentru multă vreme.

Avea ochii roşii, ieşiţi din orbite.
Ochii unui halucinat.
Era în pragul divorţului.

Şerpuirea ilizibilă a şoselei
prin întunericul zdrenţuit.
Şi vorbele lui, rătăcind
sub o lumină rece,
fără stăpân.

Fugisem de ceva fără nume
şi voiam să uit
că undeva în sud
se rafina suferinţa – acolo
soţia profesorului plângea
părinţii lui Virgil plângeau
şi nu prea mai era nimic de făcut
în legătură cu lumea.

La ultima curbă, pe strada Lermontov,
o hăinuţă agăţată
în crengile unui platan
legănându-se în bătaia vântului
şi spaima aceea
că e-un copil spânzurat – o viziune
pe care noaptea a
dat să
o şteargă
cu scrâşnet de os
cu fierul pe fier.

14 comentarii:

  1. imi place, claudiu, e f misto. of.

    RăspundețiȘtergere
  2. De cate ori citesc textele astea, ceva foarte viu si foarte derutant pune stapanire pe mine. Imi place foarte mult imaginea volanului ca un "tufis in flacari". Si strofa care consuma, pentru mine, intreaga energie a poemului este cea cu "Serpuirea ilizibila..." Ce frumos! "O lumina rece/ fara stapan"

    RăspundețiȘtergere
  3. Întotdeauna mi-a plăcut că știi să povestești, că nu refuzi o anumită simplitate a discursului liric. Mă bucur că nu faci parte dintre poeții care vor cu orice preț să ne arate cât sunt de deștepți. Foarte misto poemul! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  4. Şi se mai poate observa unde te poate duce o stradă oarecare, când eşti poet prin lanul de secară.
    XXM

    RăspundețiȘtergere
  5. fain poem! ma duce cu gandul la o poeta pe care am descoperit-o recent in antologia NPB - diana iepure ii spune, semanati cumva la atmosfera

    http://www.icr.ro/bucuresti/editura-icr/semnal-editorial-2010/noua-poezie-basarabeana-2009-172-p.html

    RăspundețiȘtergere
  6. da, se poate. mulţumesc pentru treceri şi cuvinte frumoase

    RăspundețiȘtergere
  7. e minunat sa iti ajunga in suflet un poem ca acesta.felicitari,claudiu! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce bine e pentru că e şofer de Volgă! Dacă era de Kamaz ieşea mai rău. Planeta Moldova, nu?

    Se zvonea că te lupţi pentru evitarea retrogradării da se pare că eşti în cărţi pentru vreo cupă europeană.Vrei să fii lăsat în pace ca să te pregăteşti pentru Şampion Lig ?

    Rongo-Grongo

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi place mult poemul acesta. Foarte bine scris.

    RăspundețiȘtergere
  10. Bunaoara este un poem komartinian, in dulcele stil komartinian. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere