Pe drumul spre casa de pe deal,
şoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba
dragostei
şi despre limba răului.
Mi-a vorbit cu
tot
trupul
cu muşchii-ncordaţi
şi cu venele îndârjite,
iar volanul din mâinile lui părea
un tufiş în flăcări.
– Am fost abandonaţi, a spus,
surâzător şi pierdut
şi m-am gândit că
portbagajul
e plin
cu nitroglicerină.
– Am fost abandonaţi, şi nici luna
nu o să se mai arate
pentru multă vreme.
Avea ochii roşii, ieşiţi din orbite.
Ochii unui halucinat.
Era în pragul divorţului.
Şerpuirea ilizibilă a şoselei
prin întunericul zdrenţuit.
Şi vorbele lui, rătăcind
sub o lumină rece,
fără stăpân.
Fugisem de ceva fără nume
şi voiam să uit
că undeva în sud
se rafina suferinţa – acolo
soţia profesorului plângea
părinţii lui Virgil plângeau
şi nu prea mai era nimic de făcut
în legătură cu lumea.
La ultima curbă, pe strada Lermontov,
o hăinuţă agăţată
în crengile unui platan
legănându-se în bătaia vântului
şi spaima aceea
că e-un copil spânzurat – o viziune
pe care noaptea a
dat să
o şteargă
cu scrâşnet de os
cu fierul pe fier.
marți, 16 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un foarte bun poem! Felicitari!
RăspundețiȘtergereimi place, claudiu, e f misto. of.
RăspundețiȘtergereDe cate ori citesc textele astea, ceva foarte viu si foarte derutant pune stapanire pe mine. Imi place foarte mult imaginea volanului ca un "tufis in flacari". Si strofa care consuma, pentru mine, intreaga energie a poemului este cea cu "Serpuirea ilizibila..." Ce frumos! "O lumina rece/ fara stapan"
RăspundețiȘtergerefelicitari pentru acest poem!
RăspundețiȘtergereÎntotdeauna mi-a plăcut că știi să povestești, că nu refuzi o anumită simplitate a discursului liric. Mă bucur că nu faci parte dintre poeții care vor cu orice preț să ne arate cât sunt de deștepți. Foarte misto poemul! Felicitari!
RăspundețiȘtergereŞi se mai poate observa unde te poate duce o stradă oarecare, când eşti poet prin lanul de secară.
RăspundețiȘtergereXXM
fain poem! ma duce cu gandul la o poeta pe care am descoperit-o recent in antologia NPB - diana iepure ii spune, semanati cumva la atmosfera
RăspundețiȘtergerehttp://www.icr.ro/bucuresti/editura-icr/semnal-editorial-2010/noua-poezie-basarabeana-2009-172-p.html
da, se poate. mulţumesc pentru treceri şi cuvinte frumoase
RăspundețiȘtergeree minunat sa iti ajunga in suflet un poem ca acesta.felicitari,claudiu! :)
RăspundețiȘtergereCe bine e pentru că e şofer de Volgă! Dacă era de Kamaz ieşea mai rău. Planeta Moldova, nu?
RăspundețiȘtergereSe zvonea că te lupţi pentru evitarea retrogradării da se pare că eşti în cărţi pentru vreo cupă europeană.Vrei să fii lăsat în pace ca să te pregăteşti pentru Şampion Lig ?
Rongo-Grongo
evident :)
RăspundețiȘtergereImi place mult poemul acesta. Foarte bine scris.
RăspundețiȘtergereFelicitari!
RăspundețiȘtergereBunaoara este un poem komartinian, in dulcele stil komartinian. Felicitari!
RăspundețiȘtergere