Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021, 2023), antologia 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). În 2012, Edition Korrespondenzen din Viena i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017) și în polonă (Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022). Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2022 redactor-șef adjunct al lunarului „Tomis”. A fost vicepreședintele PEN România (2019-2023).
Pe unde se intră, domnule, în "Groapă"?
RăspundețiȘtergereCă vesel mai pare!
pe uşă, evident ;)
RăspundețiȘtergereLa acest răspuns previzibil chiar nu mă aşteptam!
RăspundețiȘtergereIată de ce viaţa merită să fie trăită în literatură!
nu ştiu dacă merită, dar aş zice că literatura merită trăită (cât eşti) în viaţă
RăspundețiȘtergereE drept şi-aşa, pentru cine merită. Tu eşti dintre aceia.
RăspundețiȘtergere