Trăieşte şi dăinuie-n lume! (Hölderlin)
frumuseţea e o avere distrugătoare
de-a lungul ţărmului
când vinovăţia se resoarbe în sânge
iar zâmbetul adăposteşte
un diagnostic răsunător
cu timpul, şi gunoaiele
pot fi răscumpărate
mamă
cândva mă vei privi şi vei înţelege
la picioarele gigantului
neputincioşi şi fără scăpare
mai fă un efort mână sălbăticită
şi atinge stâncile arse de soare
tu şi cu mine am crezut
că extincţia-i doar un joc
înainte de a pierde totul
gravează-ţi numele
în craniul acestui miel rătăcit
şi arzi
în tăcere
frumuseţea e o avere distrugătoare
de-a lungul ţărmului
când vinovăţia se resoarbe în sânge
iar zâmbetul adăposteşte
un diagnostic răsunător
cu timpul, şi gunoaiele
pot fi răscumpărate
mamă
cândva mă vei privi şi vei înţelege
la picioarele gigantului
neputincioşi şi fără scăpare
mai fă un efort mână sălbăticită
şi atinge stâncile arse de soare
tu şi cu mine am crezut
că extincţia-i doar un joc
înainte de a pierde totul
gravează-ţi numele
în craniul acestui miel rătăcit
şi arzi
în tăcere
Imi suna bine , e ca un dialog intim si sincer, curge ca o detainuire,cumva cu tristete si incrancenare.E tare aerist acest gen de " a spune", poate ca nu are, adjective si comparatii din abundenta.
RăspundețiȘtergereImi place cum scri.Scri nobil si fara vulgarisme intimidante.
i*
RăspundețiȘtergere