marți, 5 mai 2009

Cu timpul, şi gunoaiele

Trăieşte şi dăinuie-n lume! (Hölderlin)

frumuseţea e o avere distrugătoare
de-a lungul ţărmului
când vinovăţia se resoarbe în sânge

iar zâmbetul adăposteşte
o boală de mult uitată
un diagnostic răsunător

cu timpul, şi gunoaiele
pot fi răscumpărate
mamă

cândva mă vei privi şi vei înţelege
ce am pierdut prin naştere

cândva ne vom regăsi
la picioarele gigantului
neputincioşi şi fără scăpare

mai fă un efort mână sălbăticită
şi atinge stâncile arse de soare

tu şi cu mine am crezut
că extincţia-i doar un joc

înainte de a pierde totul
gravează-ţi numele
în craniul acestui miel rătăcit

şi arzi
în tăcere

2 comentarii:

  1. Imi suna bine , e ca un dialog intim si sincer, curge ca o detainuire,cumva cu tristete si incrancenare.E tare aerist acest gen de " a spune", poate ca nu are, adjective si comparatii din abundenta.
    Imi place cum scri.Scri nobil si fara vulgarisme intimidante.

    RăspundețiȘtergere