vineri, 8 mai 2009

Bube şi stele

Rămăsesem dator, după lansarea de la Club A, în care am vorbit şi despre poeţii la care ţin mult şi despre descoperiri mai recente, cu postarea unor versuri ale lui Aurel Onişor (1967-1994). Trebuie menţionat că aceste poeme sunt extrase din volumul postum Iată cina. Iată taina (apărut, prin bunăvoinţa - şi devotamentul - prietenului său Nicolae Avram la Editura Eikon din Cluj, în 2007). Aurel Onişor a fost toată viaţa un marginal, cel mai puţin cunoscut dintre poeţii necunoscuţi - şi-a petrecut copilăria la orfelinatul din Beclean, apoi a rătăcit prin lume (a trecut, printre altele, pe la spitalul de psihiatrie din Bistriţa) până la sinuciderea din 1994, lăsând în urmă câteva zeci de poeme în care se pot ghici intuiţiile (niciodată împlinite) ale unui poet exemplar. Din Aurel Onişor rămân fragmente disparate, secvenţe, versuri uluitoare, amintind de Hölderlin, Trakl şi Celan, dar nimic închegat. Poemele din Iată cina. Iată taina aşteaptă, cred, să fie descoperite.


plâns strecurat în ceruri grase
ochi vânturaţi prin cadavre
pădurile gloriei împuţită de har
manevre

copil rotindu-se spre crimă
în ochi zbuciumul jucăriilor
lanţ izbind o inimă

bube şi stele

un şomer dansează în noaptea de var

poetul anonim arde la fereastră
plâns strecurat în ceruri grase

(pag. 68)


mama acoperă moartea

mâna se aprinde sub oală

albeşte grâul în cei uitaţi

fructul îmi bate la uşă

(pag. 70)


mâini galopând
în ierburi înalt răstignite
eclipsa pietrei
dinspre spitale
sculpturi

din părul negru un bici
târfa albastră
veşnicia nebunul
din părul negru o rugă

arestări
atunci când păsări vor izbi pianul

poetul va înnebuni în preajma iubitei
un sicriu blând

simt un cuţit spânzurat
deasupra lui Dumnezeu

(pag. 96)

Un comentariu:

  1. Minunate poeme. Ma felicit ca am inceput sa-ti citesc blogul da capo.

    RăspundețiȘtergere