cântecul lui guillaume

am băut din sângele ei şi mi s-a părut că e bun
am mâncat din carnea ei şi mi s-a părut că e bună
dar mă întreb şi astăzi cine este ea la urma urmei
şi de ce a trebuit să beau tocmai din sângele ei
şi să mănânc din carnea ei - şi uneori îmi aduc aminte
"deschide uşa asta la care bat plângând"


şatov

ei au lumea lor şi lumea asta a lor îmi face greaţă
şi chiar cu o cutie goală de conserve în gură sunt gata să urlu
şi chiar cu o bombă în măduva şirei spinării sunt gata să urlu
că au lumea lor şi că lumea asta a lor îmi face greaţă


decembrie
(cântecul administratorului)

câinele se îndreaptă şchiopătând spre pădure
în urma lui omul este aproape bătrân
şi ne aflăm în decembrie - luna când palidă
frângi şi împarţi la repezeală osişoare
ay osişoarele tale dragi ay câinele tău credincios


***

să nu te uiţi la mine când gol din creştet şi până în tălpi
mă scald dimineaţa. nu vei vedea decât nişte braţe lungi - vlăguite
de muncă. o unghie neagră şi cicatricea asta roşie
care-mi brăzdează pieptul. pentru că nu vei vedea nimic.

tu să te uiţi la mine când gol sub razele lunii
îţi cânt la vioară. vei vedea atunci doi şerpi încolăcindu-se
în jurul tău. o stea neagră şi fructul roşu
care-mi apasă fruntea. pentru că nu vei vedea nimic.


***

cuvântul poetului vuieşte până departe
noi doi suntem şi mai departe
aici pe malul lacului sub septentrion
avem grija chiriei şi a morţii


(din Virgil Mazilescu - Opere, editura MLR, 2003)