Shadows

„Și apoi ajungi să dansezi cu fantome prin casă”

                                                           (Sorin Despot)

Vechile întrebări s-au schimbat („Ești bine?”, „Ce facem azi?”,

„Până când vei fi atât de frumoasă?”), a mai apărut un rid,

paharul e puțin câte puțin mai gol, mâna mai nesigură,

magnoliile au tăcut.

Nepăsarea calculată a dansului,

armonia pașilor și a gesturilor, potrivirea privirilor,

discuțiile cu gust de lemn dulce și parafină, zăpada

topindu-se de pe un schelet micuț în ultima zi de iarnă

nu mai sunt,

rămâi împăciuitor, rămâi calm, nemișcat în fața unei ferestre

sau la masa pe lângă care

cu parfumul ei îți învăluia-n trecere foile –

și te trezești singur cu fantomele tale,

cu inima și istoriile ei obosite (la ultimul film văzut împreună,

ați plâns amândoi în fața imaginilor cu balenele care

se sinucideau eșuând pe un țărm)

și e un vis urât în care te sufoci

și nu poți să te miști

nivelul apei continuă să crească, dar tu zâmbești

și linia din fața ta, pe care ți-ai promis că n-o vei trece,

e tot mai subțire

e invizibilă.

Poesis internațional 9

A apărut numărul 9 / vara 2012 al revistei Poesis internațional, în care puteți citi poezie, proză și articole critice, revista prezentând autori de top din România și din alte opt literaturi contemporane, precum și un poem de William Shakespeare în transpunerea lui Șerban Foarță. O veți putea găsi în curând la librăria Muzeului Literaturii, la Bastilia și, poate fără marile întârzieri din trecut, în librăriile Cărturești și Humanitas. Pe copertă: Alexandru Mușina, după o fotografie de Tudor Jebeleanu.

Poesis International nr 9

Festivalul de la Bistrița. Institutul Blecher 60. Poesis international, nr. 9

Din nou la Bistrița, unde începe azi cea de-a patra ediție a celui mai palpitant și mai selectiv festival de poezie din România, Poezia e la Bistrița. De joi până duminică (festivalul se va încheia cu ediția a 60-a a Institutului Blecher, care îi are ca invitați pe Andrei Gamarț și Oana Văsieș), vor avea loc lecturile celor 20 de poeți participanți, prezentări de carte și concerte de cameră, cu ocazia aceasta întâlnindu-se, cred, pentru prima oară, câțiva dintre scriitorii tineri pe care îi apreciez foarte mult (A. Dósa, B. Coșa, Văsieș Brothers, R. Nițescu, I. Bruma). La sfârșitul săptămânii ar trebui să ajungă la Bistrița și Dumitru Păcuraru, directorul revistei Poesis international, cu numărul 9, proaspăt scos din tipar (în focus: Alexandru Mușina).

Epilog la Copiii din Hamelin

lui Radu, care a-nvins pocitania

Am vrut să scriu o carte a umbrelor.

Despre George cel impetuos.

Despre Virgil și măturica lui zen.

Micul pelican și-a făcuit cuib în grădina mea

iar pungile dansatoare de pe peluze foșnesc

în umbra râsului de atunci.

Azi am o pisică bătrână și o cutie muzicală

pe care o deschid doar când

nu e nimeni să vadă: băiețelul acela
ciudat, cu mișcări dezarticulate

s-a făcut mare și plânge de fericire

uneori din senin.

Indignați-vă!

Mircea Cărtărescu revine

E adevărat, în anii în care a scris publicistică politică, Mircea Cărtărescu nu a arătat nici zelul de denigrare a adversarului, nici realele aptitudini propagandistice ale cuplului Mircea Mihăieș - Vladimir Tismăneanu, secondați de Horia-Roman Patapievici și de ceilalți susținători entuziaști ai guvernării Băsescu. Și asta în primul rând fiindcă lui M. Cărtărescu îi lipsește cu desăvârșire organul pentru politică. Rămas un mare naiv, Mircea Cărtărescu a crezut în proiectul reformist (afirmat, dar niciodată pus în practică) al noului stăpân de după Adrian Năstase, doar că lipsa lui de aderență la jocurile de putere și la practica politică din România ultimilor ani a fost evidentă, intervențiile sale publicistice au fost cele ale unui intelectual crud și credul, care acceptă de la conducătorul luminat jigniri și umilințe, înghite și tace, în speranța că poate acesta va ajunge să facă ceea ce a promis. O viziune atât de copilărească (de întâlnit la majoritatea scriitorilor și intelectualilor din generația sa, care au tăcut mâlc până în 1989, când aveau deja peste 30 de ani, umplându-se apoi de ridicol de fiecare dată când s-au angajat politic în vreun fel) face imposibilă orice fel de implicare în actualitatea stringentă, în "treburile cetății" fără mari cazne și stângăcii care l-au făcut de multe ori, în articolele sale "angajate", de nerecunoscut pe marele scriitor 80-ist. Mircea Cărtărescu a început să scrie publicistica aceasta - și spun din start că personal nu sunt în măsură să judec oportunismul unei asemenea decizii - poziționându-se împotriva guvernării Năstase, de care toată România decentă era sătulă. Cum de nu și-a păstrat verticalitatea și viziunea limpede asupra lucrurilor după alegerea lui Traian Băsescu și a facțiunii sale mi se pare de neînțeles. Să asiști, cum am făcut cu toții în anii aceștia, la atâta lipsă de justețe, la atâta mojicie, la atâta populism deșănțat ca la Băsescu, Boc & co. (întrerupt, e drept, de tăierea samavolnică a salariilor și pensiilor) și să continui să fii portavocea acestora și să ataci întruna o opoziție, așa cum era ea, umilită și târnosită de Putere ani întregi, să te faci că nu vezi mizeria și nedreptatea, mi se pare o demisie de la misiunea - atâta câtă e ea - a unui intelectual și scriitor, "angajat" au ba. Astăzi, Mircea Cărtărescu revine după o perioadă de tăcere și ne transmite o mare descoperire, și anume că "națiunea română este ostatica USL". Mare lucru de adăugat nu e, nici măcar nu îl pot contrazice pe domnul Cărtărescu. Țin doar să-i atrag atenția că dacă domnia sa, alături de Gabriel Liiceanu și atâția alți scriitori și intelectuali influenți nu ar fi cauționat public ani de zile derapajele președintelui Băsescu și ale PDL, dacă nu ar fi trecut cu vederea toată sfruntarea regimului anterior, poate că nu s-ar fi ajuns aici, la înlocuirea ticăloșiei cu o și mai mare ticăloșie.

Nacht und Nebel

Actuala Putere a uitat foarte repede că nu dragostea românilor față de PSD sau PNL, Victor Ponta sau Crin Antonescu, i-a adus în poziția de a răsturna stupida guvernare Boc și de a câștiga alegerile locale, ci sila oamenilor de guvernarea președintelui Băsescu și a grupării sale. Ceea ce se întâmplă azi e una dintre cele mai triste manifestări de iraționalitate și de dispreț față de principiile democratice. Dacă useliștilor le va ieși până la capăt acest asalt asupra puterilor statului, vom privi cu nostalgie atât puhavul regim Năstase, cât și derapajele deprimantei perioade băsesciene. În orice țară normală, graba din aceste zile a clicii Antonescu-Ponta (foarte asemănătoare, în acest moment, cu practicile antidemocratice ale lui Viktor Orban, politician atât de disprețuit de V. Ponta) îi va costa pe aceștia foarte scump, categoric mai mult decât sinuciderea butaforică a domnului Năstase. Mi-e teamă însă că alunecarea ireversibilă a României a început. Nu mai sunt deloc sigur că vreau să trăiesc într-o asemenea țară.