joi, 18 septembrie 2025

FIPB, lectură la ARCUB



Astă seară, de la ora 19, la ARCUB (Hanul Gabroveni, Str. Lipscani 84-90), voi participa alături de alți 11 poeți din România, Marea Britanie, Franța, Ungaria și Uruguay/Suedia la o seară denumită de organizatori „Slam poetry & spoken poetry”, unde se vor întâmpla, probabil, câteva momente de ținut minte.


miercuri, 17 septembrie 2025

Institutul Blecher, ediția 321



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 21 septembrie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Radu Andriescu și Diana Huțanu și prozatoarea Raluca Nagy. În cadrul întâlnirii va fi lansat volumul de poezie Versiunile noastre imperfecte (Casa de Editură Max Blecher, 2025) de Radu Andriescu. 

Radu Andriescu (n. 1962, Iași) este profesor de literatură americană la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” și a publicat volumele de poezie: Oglinda la zid (1992), Ușa din spate (1994), Sfârșitul drumului, începutul călătoriei (1998), Eu și câţiva prieteni (2000), Punțile Stalinskaya (2004), Pădurea metalurgică (2008), Metalurgic (antologie, 2010), Când nu mai e aer (2016), Gerul dintre ei (2017), Jedi de provincie (2018), Animalul diafan (2019), Oglinda la zi (antologie, 2019), Fire lungi de wolfram (2022) și Versiunile noastre imperfecte (2025), precum și volumul de eseuri Paralelisme și influenţe culturale în lirica română actuală (2005).

Raluca Nagy (n. 1979, Cluj-Napoca) este doctor în antropologie și în sociologie, cu studii postdoctorale la Universitatea Waseda din Tokyo. Este profesor asociat la Universitatea Sussex și Universitatea Hokkaido. A publicat două romane: Un cal într-o mare de lebede (2018, 2022) și Teo de la 16 la 18 (2021).

Diana Huțanu (n. 2003, Craiova) urmează la Cluj cursurile de masterat în literatură comparată. A găzduit și moderat cenaclul „Nepotu’ lui Thoreau” și face parte din redacția revistei „Echinox”.

Moderator: Claudiu Komartin


marți, 9 septembrie 2025

Daniela Vizireanu, „nu va ajunge aici dispariția”

 


Se întâmplă ca o carte de debut să fie pentru mine un eveniment mai important decât apariția unui nou volum al unui poet încercat. Caut prospețimea și autobiograficul necontrafăcut, iar atunci când le întâlnesc la cineva născut când eu descopeream poezia, îmi furnizează satisfacții intime greu de egalat.
Pe Daniela Vizireanu o citesc de câțiva ani, iar felul în care își caligrafiază versurile, cu o nostalgie bine strunită și scrupuloasă la detalii și imagini regăsite, m-a emoționat de fiecare dată când a citit la Institutul Blecher.
E în poezia aceasta autobiografică și mereu atentă la celălalt o tandrețe lipsită de prețiozități și încâlceli pe care mă bucur să o regăsesc la o poetă cu o structură eminamente culturală, pe care nu o angajează însă în propriile versuri altfel decât lateral și cu mare discreție: nu va ajunge aici dispariția (Casa de Editură Max Blecher, 2025) e un volum stoic despre recuperarea mângâietoare a ceea ce a trecut, dar nu contenește să se împotrivească dispariției.

luni, 8 septembrie 2025

T.S. Khasis (1975-2025)

 

A murit, după mai bine de o lună în care a fost în comă, poetul Tudor Sergiu Cașiș, T.S. Khasis, la vârsta la care s-au dus Nichita Stănescu sau Ion Stratan. A fost unul dintre cei mai buni 2000-iști, iar volumele lui, Arta scalpării (Vinea, 2005) și Aparenta naturalețe a vieții  (Blecher, 2015), alături de samizdatul petea la prânz (2008) și de Plăcerea spectacolului (Tracus Arte, 2023), o dovedesc pe deplin. Aș avea multe de spus despre Sergiu, cu care am petrecut ceva timp la tinerețe și căruia i-am editat una dintre cărți când am mai crescut, dar nu e acum momentul. Odihnească-n pace, că pe lumea asta a avut o viață tare vraiște și necăjită.

 

duminică, 31 august 2025

Dar există și poezie

 

Dar există și poezie
pe care o citești fiindcă e despre un om
ce se simte mai mizerabil ca tine
poate îl și cunoști
poate n-ai bănuit că e așa de nasol
poate nici nu e de fapt se preface
exagerează
s-a lăsat iar de pastile
de iarbă sau colțunași
ți-e milă de el
sau de ea nici nu mai știi
poate că-ntre timp și-a început tranziția
și ție nu ți-a zis nimeni
și nu te prinzi nici din carte
fiindcă tu cauți să citești printre rânduri
să iasă de acolo suferința ca untdelemnul
așa ești tu autosuficient și transfob
doar ți s-a zis
+ trecut de 40 deci de-a dreptul libidinos
și brusc ți se face milă de tine

Dar există și altfel de poezie?
normal hai să-ți zic
e despre unii care lucrează la ceva epocal
un nekrovehicul propulsat de melancolie
iar pentru asta nu au
la îndemână decât oasele
celor mai adorabile animăluțe din crângul ăla
după ce sfâșie pielea
carnea și zgârciurile
trebuie să lustruiască oscioarele zile în șir
apoi le asamblează cu grijă vor
să ajungă cu utilajul ăsta la Lună
în centrul Pământului sau
al unui furnicar de siliciu
conectat la hipofiza ta
sunt întreprinzători lipsiți de compasiune
și nu se tem de nimic
nu îi știi
nu te știu
ai grijă ca lucrurile să rămână așa

sâmbătă, 30 august 2025

Alte cinci poeme de Joyce Mansour

 


Albastru ca deșertul

Fericiți cei solitari
Cei care sădesc cerul în nisipul nesățios
Cei care caută viul sub poalele vântului
Cei care aleargă gâfâind după un vis evaporat
Fiindcă ei sunt sarea pământului
Fericiți cei ce stau de strajă pe oceanul deșertului
Care urmăresc fenecul până dincolo de miraj
Soarele-naripat își pierde la orizont penele
Nesfârșita vară își râde de mormântul jilav
Și dacă un strigăt puternic răsună în stâncile neclintite
Nimeni nu îl aude nimeni
Deșertul urlă mereu sub un cer temerar
Ochiul fix plutește singur
Ca uliul la ivirea zorilor
Moartea înghite roua
Șarpele sugrumă șobolanul
Nomadul ascultă din cortul său timpul scrâșnind
Sub pietrișul insomniei
Totul se află aici așteptând un cuvânt deja enunțat
Altundeva.


Cântec arab

Ochiul se înclină în noapte în clipa morții
O albă fulguranță nebunie a aripilor necunoscute
Vătuite cu tăcere ele mângâie brațul pe pernă
Și deschid un ochi rotund către noaptea impalpabilului
Frigul țesător de tuberoze tresare pe pupila mea
Văd cum alunecă tapiseria mobilă a orizontului care lucește și care se-agită
Asemeni unei piei fremătânde pe un corp ce se dezvăluie
Vălurirea molatică a abdomenului meu îngheață de-o frică dementă

Strănut dar nu mă mișc
Și ochiul care îmi închide visele care înoată și clipește
Ochiul îmi invadează nopțile
Noaptea noaptea furtuna
Ochiul orbitor cu stranii-nfloriri
Ochiul bolnav de imagini.

Trebuie să-ți cumperi sicriul…

Trebuie să-ți cumperi sicriul cât ești în viață
Să-l umpli nu-i mare lucru
Ochii albi și mari ai singuraticului vor avea grijă de asta
Cel ce își poartă limba oțelită
În fier de lance
Cel ce lovește cerul și sălașele sale
Cu mânia unui copil
Trebuie să lași furia să bântuie
Printre coloanele Cardiagénei
Strămoșul se va întoarce pe cârjele sale de bronz
Sădind semințe de pietricele
Printre dinții de porțelan
Eliberat în sfârșit din jugul limbii materne
Într-o familie cu mai mulți frați
Primul care se împerechează expiră
Precum acele blocuri de granit care ies din pământ
În spațiile tulburi ale landei
Pubisul este o piatră care sună a gol
Dimineața
Anxietatea se hrănește cu clisă.

Incendii spontane

Noaptea cerul e-un sex deschis
Focul ațipește apa trândavă moare
Trupul își pierde forțele cu mult înainte de miezul nopții
Dorindu-și să se vadă mort el moare deja
Timpul nu mai e decât un cavou funebru
Pentru cel care gâfâie-n superstiție
Cadavrele își aduc aminte de moarte
Mult după cele patruzeci de zile de rigoare
Praful nu sufocă decât ceea ce e deja uitat
Morții respiră
Privirea le e găurită
Gura lărgită de jocul electric
Al unui căscat imens
Al strănutului final
Prin aspirație și plâns
Prin sughiț și ultima râgâială
Dacă iubirea e fiul ochiului
Atunci focul e fiul lemnului
Și vântul fiul vidului
Până și pădurile pot spera la pârjol
Există durere mai plină de dragoste pentru înțepătura aceasta
Decât a mea
Oțetul revigorează vechile răni
Insomnia ascute ramurile stelei
Un suflu prea brusc și se evaporă
Dacă Dumnezeu e un zmeu
Cine naiba este George Sand

Crème fraîche

Mama mă mănâncă
Mă torturează
Și pentru a mă împiedica s-o urmez
Mă îngroapă
Îmi mănânc familia
Scuip pe resturile lor
Le urăsc bolile funambulești
Și halucinațiile lor auditive
Păziți-vă de pasta de dinți
Care albește fără să distrugă
Mai bine te distrezi devorându-i pe-ai tăi
Decât să mergi în patru labe
Să bei
Sau să încerci să le placi
Fetelor.


în traducerea lui Cl.K.

vineri, 15 august 2025

Te-aș ține de mână acum, dacă și mâna mea ar mai fi ce a fost


Doamne Dumnezeule, cât mi-am mai măsurat cuvintele în ultima săptămână.
Cât de tare am încercat să nu fiu patetic și să nu mă agăț ca boul de coma ta
doar ca să scriu poezie, deși dacă nu era poezia noi n-am fi fost decât doi străini,
chiar dacă până-n final am rămas străini,
cu toate prinsorile și bețiile și respingerile și cârtelile
care ne-au adus câteodată laolaltă și deopotrivă ne-au despărțit.

Ai excelat de când eram tineri în arta scalpării, deși nici tehnica, nici trofeele nu te interesau,
ci, cum am aflat din cartea ta cea mai inegală, plăcerea spectacolului.

În creierul tău nu mai e nimeni, dar corpul ți-e viu, uite încă o întâmplare pentru care nu ne-au pregătit
nici cărțile,
nici fotbalul,
nici Pearl Jam.

S-a stins și ultima scânteie, s-a dus ultima fază din finala în care
n-am înscris golul decisiv
și-aș vrea să vă întreb, pe tine sau pe Adi, care era visul
pe care-l pasam în sufrageria aia de la unul la altul
de parcă lumea ar fi-nceput cu noi.

Era un Paște posac, ne simțeam cu toții în deplasare,
dar eram golgheteri, pariori geniali și poeți
și nu avea cum să se termine.

 

marți, 29 iulie 2025

Vineri, la Muzeul de Artă Recentă

 


Am organizat cu ani în urmă seria de întâlniri și evenimente „Poezie, MARe ți-e grădina”, vineri seara mă întorc în Primăverii 15 ca invitat, urmând să citesc împreună cu Ștefan Manasia și acompaniat de OBEAH (Andrei Bucureci).


luni, 28 iulie 2025

Radu Andriescu, „Versiunile noastre imperfecte”

 

Radu Andriescu, Versiunile noastre imperfecte
(Casa de Editură Max Blecher, 2025)


Am editat cu plăcere un al cincilea volum al lui Radu Andriescu ce apare la Casa de Editură Max Blecher, după Când nu mai e aer (2016), Gerul dintre ei (2017), Jedi de provincie (2018) și Fire lungi de wolfram (2022). De asemenea, Andriescu a citit de patru ori la Institutul Blecher (la edițiile 137, 150, 184 și 250), unde va descăleca din nou la toamnă, pentru lansarea Versiunilor noastre imperfecte, carte recomandată de Teodora Coman, Ștefan Manasia și Iustin Butnariuc. Designul copertei îi aparține de data asta lui Paul Burcia.


miercuri, 9 iulie 2025

Premiul Național „Mihai Eminescu” Opus Primum

 


S-a decernat pe 15 iunie, la Botoșani, Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut, ajuns la ediția a 27-a. Cartea premiată îi aparține Simonei Sigartău, al șaselea poet care debutează la Casa de Editură Max Blecher ce primește distincția asta, după Anatol Grosu (2013), Ștefan Ivas (2015), Ciprian Popescu (2017), Anastasia Gavrilovici (2020) și Alexandru Funieru (2024).

Clic pe copertă pentru detalii.


miercuri, 2 iulie 2025

Și tot ce mai voiam să spun despre lume

 

Și tot ce mai voiam să spun despre lume
și despre ce m-a făcut ea să mi se întâmple
(să fiu) am tot spus în ultimii ani pe la mese.
Fiindcă nu dai decât până la treișcinci ce ai mai bun de dat.
E o părere bazată pe un studiu strict al naturii umane
și al geniului răpus în act de societatea potrivnică etc.
Pe hormoni și biografie. Pe scrot.
Iisuse Hristoase, mi-e și rușine că te-aș fi plesnit
mai ieri peste bot. Ai transformat apa în vin
pentru noi, care nu voiam în ruptul capului să ne ducem acasă.
L-ai sculat din morți pe Lazăr, deși pezevenghiul spunea
cele mai porcoase poante pe care mi-a fost dat să le-aud,
deși de la recepție ne amenințau că ne dau afară
și pe bună dreptate.
L-ai făcut pe Elton John nemuritor
și ne-ai lăsat pe toți să dansăm în legea noastră
când popii cei proști ne afuriseau
Aleluia.
Mai lasă-ne să cântăm până-n zori, când păsările răpun
în fașă capitalismul ăsta care ne-a făcut pe toți
afânați și debili.
Dă-i Patriarhului o viață îndelungată,
el îmi joacă la bursă depozitele de fantezie
și speranța că aș putea fi premiat la următoarea extragere
c-un porsche cayenne.
Cum să nu îi țin pumnii?
Riposta mea la toate aceste minciuni ar fi trebuit să
fie măcar radicală.
Dar mie îmi pasă mai mult de cuvinte, de-nfrângeri,
de presele de ulei care ne fac oameni.
Și tot ce voiam să spun despre lume e că
sunt trei sau patru inși care ar putea să ne mai salveze.
Și pentru că nu îi știe nimeni,
și pentru că eu nu mai sunt poet, ci o babă sperioasă,
mă voi ruga să nu-i afle nimeni
cum nu m-am mai rugat de când credeam că o să-nnebunesc
și meteoritul cădea foarte-ncet
peste lașitățile mele de cap de familie
amenințat de avocați abjecți
și de sinucidere.

miercuri, 25 iunie 2025

Institutul Blecher, ediția 320



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 29 iunie, de la ora 19, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Constantin Iftime, Marius Aldea și Santiago Gutiérrez Echeverría.

Constantin Iftime (n. 1957, Zlătunoaia, jud. Botoșani) a publicat volumele de poezie Vreau altă realitate. Artă, merg pe mâna ta (2012), Elefantul de câmpie (2014), Zlătunoaia pentru toți (2014) și Inoxidabil (2024), antologia Aici nu va mai fi liniște oricum (2016), romanul Copiii sălbatici (2016), Eseul carnivor (2013) și Confesiuni violente (convorbiri cu Nicolae Breban) (1994).

Marius Aldea (n. 1987, Motru) a publicat, după un debut prematur la 19 ani, Iona îl așteaptă pe Godot (2010), Simfonia frânei (2011), sinistra (2015) și Maruth (2025). Pe textele sale, Andrea Gavriliu a pus în scenă Outfitul șearpelui (2020) și Viva la vulva (2021).

Santiago Gutiérrez Echeverría (n. 1995, Cochabamba, Bolivia) a ajuns în România cu un proiect de cercetare doctorală despre stilul prozei ficționale a lui Mircea Cărtărescu. Are două volume de poezie în manuscris.

Moderator: Claudiu Komartin


sâmbătă, 14 iunie 2025

Bazar de Cotroceni



De pe la 16.30 mă găsiți la Bazar de Cotroceni, în Curtea cu Poezie, adică pe Bd. Gh. Marinescu nr. 5, vizavi de Palat, unde voi citi și eu câte ceva alături de alți 5 poeți cucuieți și poete cucuiete, găzduiți de Miruna Vlada.


miercuri, 11 iunie 2025

Institutul Blecher, ediția 319

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 15 iunie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Valery Oișteanu, Călin Torsan, Alexandru Codruț Ivașcu și OBEAH.

Valery Oișteanu (n. 1943) este un poet, critic de artă, eseist, fotograf emigrat la începutul anilor ’70 din România, unde publicase în 1970 volumul de poezie Proteze. La New York, a devenit poet de limba engleză, influențat de Dada și suprarealism: Underground Shadows (1977), Underwater Temples (1979), Do Not Defuse (1980), Passport to Eternal Life (1990), Temporary Immortality (1995), ZEN DADA (1999), Anarchy for a Rainy Day (2015, apărut în 2019 în ediția românească Anarhie pentru zile negre), Lighter Than Air (2017), In The Blink of a Third Eye (2020), Here, There & Nowhere (2024).

Călin Torsan (n. 1970) este scriitor, muzician și cercetător. A debutat cu volumul de proză scurtă Școala de mucenici (2006), după ce publicase, împreună cu Cosmin Manolache, Sorin Stoica și Ciprian Voicilă, Povestiri mici și mijlocii (2004). Este autorul romanelor Recycle BUN (2007), O zi. Ultima (2011), Plasterca (2013), Spam Book (2022), al mai multor cărți pentru copii, printre care Totul numai pentru tata (2017) și Șef de șantier (bref, inginer) (2020) și al volumului de poezie Nuanța lirică (2025). A cântat în trupele Domnişoara Pogany, Einuiea, Nu & Apa Neagră, Jazzadezz, Avant’N’Gard, Soare Staniol, Torshanyio.

Alexandru Codruț Ivașcu (n. 1998) este poet, librar, performer și geek cu hobbyuri costisitoare. A publicat niște volume pe care le-a renegat, iar anul trecut a lansat în online Geekon Hub.

OBEAH este proiectul muzicianului, producătorului (The Sound of Art to Come), curatorului și muzicologului Andrei Bucureci (n. 1986). Colaborează cu muzicieni și poeți care mai de care.


luni, 2 iunie 2025

„cobalt”, după 12 ani


 cobalt
(Casa de Editură Max Blecher, 2025)


Am acceptat, cu oarece-ndoieli, să republic cobalt și să-l supun astfel, după mai bine de un deceniu, la un test, cartea asta fiind scrisă pe vremea când tinerii poeți și cititori de poezie de acum erau copii, iar opțiunile estetice și viziunea mea asupra lumii și a limbajului s-ar putea să le fie străine, antipatice sau pur și simplu intangibile. Am acceptat provocarea de a afla cum se vede în 2025 poetul care eram în 2010-2013. Fiți înțelegători cu el, la urmă s-ar putea să aveți o surpriză.


duminică, 1 iunie 2025

Institutul Blecher, ediția 318

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 1 iunie, de la ora 19.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Radu Nițescu și Victor P.G. Drăghici. În cadrul întâlnirii va fi prezentat recentul număr 35 (1/2025) al revistei „Poesis internațional”, conținând un dosar Rosario Castellanos, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea acesteia.

Rosario Castellanos (1925-1974) a fost poetă, romancieră și eseistă, una dintre figurile esențiale ale literaturii mexicane din secolul trecut. Printre cărțile sale se numără Balún-Canán (1957), Poemas 1953-1955 (1957), Oficio de tinieblas (1962), Álbum de familia (1971), Poesía no eres tú. Obra poética: 1948–1971 (1972).

Radu Nițescu (n. 1992, București) a publicat volumele de poezie gringo (2012), Dialectica urșilor (2016) și Satao (2020) și traduce poezie din limba engleză.

Victor P.G. Drăghici (n. 1998, Botoșani) este poet și performer. Ajută la depolarizarea de triburi prin colectivul artistic metamodern Controverse & Conspirații.)

Moderator: Claudiu Komartin

 

luni, 26 mai 2025

„Poesis internațional” 35 (1/2025)


 

Există un Mexic sinonim cu intensificarea pe care l-am căutat febril în urmă cu un deceniu, în anul cât am scris la Dezmembrați, sub heteronimul (ales dinadins pentru banalitatea sa, care ar fi trebuit să mă pună la adăpost de curiozitatea vigilenților) Adriana Carrasco. În acea întreagă perioadă m-am nutrit cu tot ceea ce putem găsi despre această țară întinsă și captivantă pe care, în ciuda faptului că a constituit locul unde nefericita Adriana și-a trăit fără menajamente viața și poezia, nu o cunosc până astăzi decât din cărți și din hărți, din filme și din artă. Împlinirea, pe 25 mai, a 100 de ani de la nașterea marii scriitoare Rosario Castellanos mi-a oferit prilejul potrivit să mă întorc la un anumit Mexic (poate imaginar, poate pur ipotetic, însă bine încastrat în panoplia atașamentelor mele) ale cărui principale trăsături sunt ardoarea și diversitatea, dar și mândria și fatalismul.

Dosarului Rosario Castellanos, de la care mă aștept la descoperirea în România a acestei extraordinare poete și romanciere, definitorii pentru literatura recentă a Mexicului, îi urmează o microantologie de poezie contemporană ce cuprinde 12 autori născuți între 1967 și 1991: Julio Trujillo, Juana Adcock, Alejandro Tarrab, Mijail Lamas, Rocío Cerón, Isabel Zapata, Alí Calderón, Xél-Ha López Méndez, Natalia Toledo, Rogelio Guedea, Dolores Dorantes și Mario Bojórquez, fiecare cu specificitățile și micile sale superputeri – cosmice, magice sau cât se poate de terestre.

După aceste prime 100 de pagini de literatură mexicană, se găsesc textele din secțiunea, inaugurată-n acest număr, „Atlas de poezie mondială”: traduceri din Pierre de Ronsard și din doi scriitori clasici ai secolului trecut, Kenji Miyazawa și Sándor Márai, ce stau bine alături de Gloria Anzaldúa, Bob Kaufman, Vi Khi Nao și Annie Bentoiu (ale cărei poezii scrise în limba franceză au parte, la aproape un deceniu de la dispariția cunoscutei autoare a Timpului ce ni s-a dat, de o primă transpunere în românește), în compania a șapte poeți români de azi.

Sunt bucuros că am putut-o scoate la capăt și cu acest volum, prin care „Poesis internațional” intră în cel de-al 15-lea an, iar mulțumirile mele se îndreaptă în egală măsură către cei 22 de traducători alături de care am lucrat la realizarea sa și spre toți cei care fac posibilă, prin susținerea lor, continuitatea, atât de prețioasă într-o perioadă tulburată de sentimente reacționare și izolaționiste, a acestei publicații dedicate deschiderilor fertile către universal. 


sâmbătă, 17 mai 2025

Institutul Blecher, ediția 317

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 18 mai, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Ligia Keșișian, Ioana Iuna Șerban și Amalia Mayer.

Ligia Keșișian (n. 1988, Piatra-Neamț) este poetă, traducătoare și curatoare de festivaluri. Lucrează pentru Centrul Cultural Armean din București și a publicat volumele de poezie Mici cutremure (2017), Miss Houdini (2019) și Anul tigrului de apă (2023). A mai tradus o antologie din opera poetică a lui Mario Benedetti, Revoluție și inocență (2020).

Ioana Iuna Șerban (n. 1990, Brăila) poetă, curatoare și doctor în filologie cu o teză despre interacțiunea între imagine și text în cultura contemporană. Lucrează la Muzeul de Artă Recentă din București și a publicat volumele de poezie Zero-unu (2014), Un viitor care se potrivește trecutului (2021) și Fată întâlnește instituție (2024).

Amalia Mayer (n. 2005, Fălticeni) a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava și este studentă în anul I la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. 

Moderator: Claudiu Komartin


marți, 13 mai 2025

Să ne imaginăm o țară

 

Să ne imaginăm o țară din care a dispărut dragostea.
Și într-o familie-i cumplit când se întâmplă asta,
ce să mai vorbim de un întreg popor
plin de hachițe și prost orientat din născare.
Să ne imaginăm un loc unde oamenii nu se mai recunosc
și se pândesc unii pe alții
și nu se rușinează de nimic.
În care membrul-fantomă amenință, suduie,
oftează în somn după satârul care l-a retezat.
Să ne imaginăm o placă de metal
trântită cu ciudă peste proiectele tale de viață.
Cămășile verzi și cămășile brune,
semn că unele mode nu apun niciodată,
taberele de instrucție, marșurile, ordinele lătrate.
Primii creieri scurși pe asfalt
într-o încăierare cu ăia care ne dușmănesc.
Să ne imaginăm limbile
tăiate și azvârlite iar ca vreascurile pe foc.
Să ne imaginăm flăcările
și să păstrăm în minte imaginea asta
ea ne-ar putea opri de la încă o mare ticăloșie.
Să ne imaginăm florile și oasele de sub flori.
Singurătatea. Mirosul ei de smoală încinsă.
Regretele prea târzii.

Să ne imaginăm o țară.

joi, 8 mai 2025

Forumul Dilemma. Dialogues on Europe

 

Particip de mâine până duminică, alături de alți invitați din Ungaria, Polonia, Slovacia, Serbia, Croația, Lituania, Armenia, Georgia și, desigur, Ucraina, la un forum organizat de think-tank-ul The Institute for Central European Strategy, cu titlul/tema „Dialogues on Europe”, în Transcarpatia, la Ujhorod. Iar duminică voi participa, alături de alți șapte scriitori central-europeni, la un eveniment în Cafeneaua Europa din Vynohradiv.




marți, 6 mai 2025

Nicolae Coande, „Noul interzis”

 


Cele douăsprezece volume și două antologii publicate din 1995 până azi fac din Nicolae Coande unul dintre poeții români de primă linie din postcomunism. Dublat de un excelent eseist și critic de poezie (deși nu a ținut să-și facă un titlu de glorie din asta), Coande este, alături de numai câțiva congeneri, unul dintre cei care au rămas la un nivel foarte înalt, de la debutul cu În margine până la Noul interzis.

De o admirabilă coerență cu sine, scriitura lui este deja marcă înregistrată, iar faptul că și-a păstrat independența, ținându-se departe de coterii și de jocurile istovitoare de putere ale „lumii literare” e pentru mine o garanție că, dincolo de marile calități ale literaturii pe care o scrie, Coande se numără printre cei mai îndărătnici și mai asumați poeți ai acestor vremuri haotice.


luni, 5 mai 2025

Miercuri, la MNLR


 

Miercuri, 7 mai, de la ora 18, voi citi alături de Iulian Tănase, iar cu noi vor fi Mike Godoroja & Blue Spirit, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din Str. Nicolae Crețulescu, 8. 


vineri, 2 mai 2025

Institutul Blecher, ediția 316



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 4 mai, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Florin Dumitrescu și Alberto Păduraru.

Florin Dumitrescu (n. 1966, București) debutează ca textier pentru Timpuri Noi la sfârșitul anilor ‘80 (pe disc în 1992). Se consacră cu Sarmalele Reci, cărora le este unic textier din 1993. În următorii treizeci de ani, compune texte pentru o varietate de muzicieni de pop, rock, folk și jazz. Cel mai recent proiect muzical este colaborarea cu saxofonistul și compozitorul Mihai Iordache pentru albumul Zeuții (2022), transpus într-un spectacol de jazz experimental și spoken word. A publicat volumele de poezie Ana are mere (1997), ÎNcântece (2007), Dodii (2016) și Sentimentul naturii (2023) și a tradus literatură din italiană și din franceză.

Alberto Păduraru (n. 2000, Botoșani) studiază Jurnalismul la București, după studii neterminate de Drept la Cluj. Poet și jurnalist cultural, a publicat volumele de poezie Cartea cu moace (2023) și Titlul este ultima problemă (2024) și traduce din franceză și engleză. 

Moderator: Claudiu Komartin


joi, 24 aprilie 2025

Institutul Blecher, ediția 315

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 27 aprilie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poeții Mihai Ignat și gabimitan. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie Lumina citește chipul ca pe un text scris în Braille (Cartier, 2024) de Mihai Ignat.

Mihai Ignat (n. 1967) a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, unde și-a luat doctoratul în 2004. Predă, din 2000, la Universitatea „Transilvania” din Brașov. În 1995, debutase în volumul colectiv Tablou de familie și individual cu placheta Klein, urmată de alte volume de poezie, printre care Eu (1999), kleinpoeme (2004), Cangrena e un animal de casă (2005), Klein spuse Klein (2006), Klein reloaded (2014), Frigul (elegie) (2018), Forme de apus (2020) și de piese de teatru: Patru cepe degerate, Crize sau încă o poveste de dragoste, Meserii și fundături, Black Sitcom, Fermoare, nasturi și capse ș.a.

gabimitan (n. 2002) este student la Academia de Studii Economice din București. A citit la cenaclul Matca și Laboratoarele Visceral și este performer fruntaș la „Conspirații și controverse”.

Moderator: Claudiu Komartin


marți, 22 aprilie 2025

Centenarul Ernesto Cardenal, la Institutul Cervantes din București



Vineri, 25 aprilie, de la ora 18, la Institutul Cervantes (Bd. Regina Elisabeta 38), vom urmări un documentar despre personalitatea poetului, preotului și revoluționarului nicaraguan Ernesto Cardenal (despre care am scris, cu ocazia apariției, în 2019, a antologiei Noua ecologie și alte poeme militante), vom vorbi despre Cardenal și vom citi din poezia sa, găzduiți de Alina Cantacuzino și de directorul Institutului, Abel Murcia Soriano.


duminică, 13 aprilie 2025

Institutul Blecher, ediția 314

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 13 aprilie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Adela Greceanu și Irina Francisca Ion. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului (Casa de Editură Max Blecher, 2025) de Irina Francisca Ion.

Adela Greceanu (n. 1975, Sibiu) este poetă, prozatoare și jurnalistă de radio. A publicat volumele de poezie Titlul volumului meu, care mă preocupă atât de mult... (1997), Domnișoara Cvasi (2001), Înţelegerea drept în inimă (2004), Și cuvintele sînt o provincie (2014) și antologia Șuruburi, șaibe, cuie, piulițe. Poeme alese 1997-2014 (2021), romanul Mireasa cu șosete roșii (2008) și Povestea lui Vasile Alecsandri (2018). 

Irina Francisca Ion (n. 1998, Caracal) a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, coordonează Cenaclul și Laboratoarele „Visceral” și a publicat poezie în antologia Vederi (2024), debutând în volum cu orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului (2025).

Moderator: Claudiu Komartin


vineri, 11 aprilie 2025

Performance în Zadar

 


Mâine, sâmbătă 12 aprilie, de la ora 20, performance de poezie & muzică sub titlul „partea plină a sertarului”, în Zadar (str. Mircea Vulcănescu 23, București). Voi fi alături de Florin Dumitrescu, Anca Chimoiu, Șerban Mihalache și Miruna Romanciuc, acompaniați de OBEAH & Sound of Art to Come.


marți, 8 aprilie 2025

Irina Francisca Ion, „orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului”


Irina Francisca Ion, orașele mici sunt mai aproape de centrul pământului
Casa de Editură Max Blecher, 2025
Colecția „Opera prima


„Când ne lipim la loc e mereu un punct lipsă / prin care trece lumina”, scrie undeva Irina Francisca Ion, remixându-i simultan pe Rumi & pe Leonard Cohen. Ca și ei, e convinsă că lumina intră în noi prin spărturi – pe care le vindecă. E extraordinară forța gravitațională a poeziei ei, în care intră literalmente totul: de la comunitatea mare la comunitatea familiei (tatăl, mama, bunicii – „nu-i poți salva pe niciunul”, acuză ea furioasă poezia; dar acuza subîntinde convingerea că poezia poate & trebuie să salveze – și își ratează misiunea atunci când nu poate salva). Irina Francisca Ion vine deopotrivă din marea poezie a familiei (de la Aglaia Veteranyi la Cristian Popescu) & din marea poezie socială (de la Mariana Marin la Elena Vlădăreanu). Pentru ea, poezia înseamnă comunitate. Construcție de comunități – și salvare de comunități. Orașe mici – pe care gravitația poeziei le trece prin inima limbajului. Și le salvează, unul câte unul. Și ne salvează. (Radu Vancu)

Stratificarea din volumul Irinei Francisca Ion presupune o deconstrucție și reconstrucție a unei lumi marginale pe care poeta o reformulează în termeni proprii. Limbajul puternic referențial așază cu precizie cititorul într-un muzeu afectiv al obiectelor și imaginilor – colecție cu amprente ale unei memorii colective, reflectate în dezvăluirea traumei transgeneraționale. Împărtășit senzorial și afectiv prin amalgamarea imaginilor scurte și concentrate ca niște șocuri electrice, imaginarul poetic nu se limitează doar la vizual, miza fiind descoperirea experimentală a unei realități care se organizează în formule precis controlate. Jocul pe care îl propune poeta debutantă este unul cât se poate de serios – de o precizie matematică – fără a lăsa loc echivocului. (Andreea Roxana Ghiță)


vineri, 28 martie 2025

Institutul Blecher, ediția 313



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 30 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu prozatorul Marian Coman și poetul Gheorghi Gavrilov. În cadrul întâlnirii va avea loc lansarea volumului de poezie Ultimul Buenos Aires (Casa de Editură Max Blecher, 2024) de Gheorghi Gavrilov, în traducerea Iuliei Bahovski.

Marian Coman (n. 1977, Mangalia) este absolvent de Psihologie la Iași și de Litere la Galați. Prozator, editor, jurnalist și scenarist de benzi desenate, a publicat volumele de proză Nopți albe, zile negre (2005), Testamentul de ciocolată (2007), Haiganu. Fluviul șoaptelor (2015), TFB (roman grafic, 2016), Haiganu. Furia oarbă (2017), Omulețul din perete și alte povestiri fantastice (2019, 2023) și Ultima carte (2024), precum și volumul de publicistică Teoria flegmei. Apel la mitocănie (2008). Este redactor-șef al Armada, imprint dedicat literaturii SF, Fantasy și Thriller al Grupului editorial Nemira. 

Gheorghi Gavrilov (n. 1991, Sofia) este absolvent al Facultății de Fizică din cadrul Universității „Sf. Kliment Ohridski” din Sofia și al unui masterat în Fizică nucleară și Particule elementare. A debutat în 2015 cu volumul de poezie  Корабен дневник на книжната лодка [Jurnalul de bord al bărcii din hârtie], primit ca o revelație și urmat de Пиета [Pietà] (2016), Сините часове [Ore albastre] (2019) și Последният Буенос Айрес [Ultimul Buenos Aires] (2023). Conduce editura Scribens și a fondat la Sofia „Hralupata”, spațiu de întâlnire pentru tinerii poeți și artiști bulgari contemporani.

Moderator: Claudiu Komartin


joi, 27 martie 2025

„Krampack” la Craiova

 


Vineri, la Teatrul Național din Craiova, lansăm Krampack, antologia de anul trecut a lui Ionel Ciupureanu, care ne zice că „După 30 de ani – altă poezie nu scriu”.


vineri, 21 martie 2025

Goranovo proljeće, ed. 62

 


Mă întorc, după 13 ani, la festivalul care-l sărbătorește pe poetul croat clasic al secolului trecut, Goran Kovačić, la Zagreb, Rijeka și în satul său natal, Lukovdol.


sâmbătă, 15 martie 2025

Poezie la Soundart Festival

 


Mâine, pe 16 martie, de la ora 19, în cadrul Soundart Festival, voi citi poezie, alături de Șerban Mihalache și Ania Vilal, la Hidden (str. Doamna Chiajna 26, București), unde va mai performa Amarthalos (muzică ambientală / transcendentală).


joi, 6 martie 2025

Institutul Blecher, ediția 312

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 9 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu poetele Cristina Ispas și Andreea Roxana Ghiță și prozatorul Remus Boldea.

Cristina Ispas (n. 1979, Corabia) a publicat volumele de poezie fetița. mixaj pe vinil (2007), rezervația (2011) și 40. să înceapă jocurile (2018). Doctor în filologie cu o teză despre fenomenul poetic românesc postdecembrist, a coordonat mai multe antologii de poezie și proză contemporană.

Remus Boldea (n. 1993, Motru) a debutat cu volumul de proză scurtă A râs și tata (2022), iar a doua sa carte, Degeaba ai citit atâtea cărți, e în curs de apariție. 

Andreea Roxana Ghiță (n. 2000, București) este absolventă de Litere cu o lucrare de licență despre poezia 2000-istă și membră a Cenaclului și a Laboratoarelor Visceral. 

Moderator: Claudiu Komartin


joi, 27 februarie 2025

Institutul Blecher, ediția 311

 


Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 2 martie, de la ora 18.30, în Hidden – The Social Space (Str. Doamna Chiajna 26, București), la întâlnirea cu Caius Dobrescu și Miruna Romanciuc. În cadrul întâlnirii, va avea loc prezentarea volumului Bolyai la Timișoara. O epopee onirică (Tracus Arte, 2024) de Caius Dobrescu.

Caius Dobrescu (n. 1966, Brașov) este profesor universitar, specialist în teoria literaturii, și autor al volumelor de poezie Pauză de respirație (1991, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu și Marius Oprea), Efebia (1994), Spălându-mi ciorapii (1994), Deadevă (1998), Odă liberei întreprinderi (2009, tradus în limba germană și distins cu premiul oraşului Münster pentru poezie europeană), al mai multor cărți de eseuri, studii și romane, dintre care unul în versuri, Euromorphotikon (2010).

Miruna Romanciuc (n. 1996, București) este medic redizent, specializată în radiologie și imagistică medicală. A publicat poezie în reviste online și offline, printre care „Familia”, „Tomis”, „Echinox”, „Euphorion” și „Steaua”. Prezentă în antologia colectivă Generația O Mie de Semne (2022). 

Moderator: Claudiu Komartin


miercuri, 19 februarie 2025

Institutul Blecher, ediția 310



Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică 23 februarie 2024, de la ora 18.30, în Hidden (Str. Doamna Chiajna, nr. 26), la lansarea antologiei Moartea mea din flori (Casa de Editură Max Blecher, 2025) de Cristian Popescu, cu participarea Danei Popescu-Jourdy.


marți, 18 februarie 2025

Cristian Popescu, „Moartea mea din flori”


 

Antologia Moartea mea din flori apare la trei decenii de la moartea lui Cristian Popescu și la aproape treizeci și opt de ani de la apariția, în colecția „Cartea cea mai mică” editată de Atelier Literar, a legendarei „Familia Popescu”. Selecția pe care am făcut-o conține ce a lăsat mai valoros un extraordinar poet de la sfârșitul secolului XX, figură particulară și esențială a literaturii 90-iste. Cartea este recomandată pe ultima copertă de către Daniela Vizireanu și Emanuel Lupașcu, doi critici și comentatori de literatură născuți în 1999 (când apărea numărul faimos al revistei „Manuscriptum” cuprinzând manuscrisele fotocopiate ale lui Popescu).
Moartea mea din flori are pe coperta IV un QR Code a cărui scanare trimite către înregistrări cu Cristian Popescu recitându-și poemele, din Arhiva Societății Române de Radiodifuziune.
Pe prima copertă, care e-o bijuterie, se găsește o instalație a Anei Toma / Tomagraph, inspirată, desigur, de poezia popesciană („Băiatul mamei. Tu nu știi. Dar când ai împlinit 13 ani, ai venit acasă cu o colivie mare pe măsura ta. Și de-atunci, în fiecare an de ziua ta și a mea, te înghesui, te mai împingem și noi că vrei să-ncapi din nou în colivia aia. Și ne citești de acolo ziarul și-ncerci să strigi la noi cum strigai când ai ieșit din mine.”)