Câteva note la antologia Marianei Marin (2021)

 

O serie de poeme din Aripa secretă au fost reluate în Atelierele – prima carte de după Revoluție a Marianei Marin –, câteva dintre ele cu modificări semnificative față de variantele apărute în volumul din 1986, astfel:

„Castelul de apă” – în versul 3: „știam ce m-așteaptă!” în loc de „știai ce te-așteaptă!”; versul 4, „Iată-mă deci” în loc de „Iată-te deci, Anne Frank”; versurile 8: „să povestesc” în loc de „să povestești”; versurile 10-12: „Sau (mai bine) despre drumul meu însingurat” în loc de „Sau (mai bine) despre drumul tău însingurat”, „în mansarda în care te ascunzi” (re)devine „în catacombele contemporane”, iar restul schimbărilor au același sens: trecerea verbelor și a pronumelor personale de la persoana a II-a la persoana I singular, iar „glumețul” devine în penultima strofă „ochiul glumeț”.

„Terapeutică din anii ciumei brune” poartă în Atelierele titlul „Terapeutică din anii ciumei”. În versul 16, adjectivul „galbenă” dispare (trimiterea pe care o făcea în Aripa secretă prin „steluța galbenă” fiind evidentă).

„Poem de dragoste”, având primul vers „Îmi amintesc de tine”, are un final diferit: „și ai devenit această vegetație pitică a singurătății prin care/ eu, Omul de Marmură, Omul de Fier cum să te mai ajung?” față de ultimele două versuri din Atelierele: „și ai devenit această vegetație pitică a singurătății/ prin care cum să te mai ajung?”

„Casa morții” se intitula în volumul din 1986 „În aripa secretă”, poem concentrat și memorabil, care a dat, de altfel, titlul antologiei americane a Marianei Marin, tradusă de Adam J. Sorkin, Paper Children: „Între voi n-au mai rămas/ decât acești copii de hârtie/ care traversează dimineața străzile./ Refuzul de-a continua altfel specia,/ de-a fi o casă a morții/ într-o altă casă a morții.” În Atelierele, versurile 3, 5 și 6 sunt diferite: „Între noi n-au mai rămas/ decât acești copii de hârtie/ pe care dimineața îi traversăm strada./ Refuzul de-a continua altfel specia./ Refuzul meu de a fi o altă casă a morții/ pe astfel de vremuri”.

„Elegie XVII” apăruse în Atelierele cu titlul „Amsterdam”, singura diferență fiind că în penultimul vers apare din nou cuvântul „iubire”, față de varianta anterioară.

„Destin”, „Gheruța”, „Asistența de noapte”, „Elegie II”, „Elegie V”, „Elegie XIV”, „Limba scrisă sub pleoape”, „În primele ore ale dimineții” au rămas neschimbate. În „Săptămâna Patimilor”, un rând în plus în varianta care apare și în această antologie, și anume versul 9: „un fel de gură de câine: «Veniți de la Poarta Albă?»”.

De asemenea, „Viața de familie” (din care ultimul vers, „Bestia și Fonful din noi iar se înfruptă” – pentru mine o trimitere mai mult sau mai puțin transparentă la brutalitatea dictatorială a cuplului Ceaușescu – a fost retezat în Aripa secretă), poem pe care nu l-am inclus în această antologie, se regăsește în ambele cărți.

E lesne de înțeles ce ar trebui să ne transmită aceste reluări, după dispariția Cenzurii, ale unor texte apărute inițial în volum cu patru ani mai devreme. Variantele din Atelierele nu au fost „revăzute și adăugite”, ci au fost scoase la iveală așa cum fuseseră ele scrise între 1980 și 1984, adică fără modificările pe care tânăra Mariana Marin le-a operat, cel mai probabil în înțelegere cu poetul Florin Mugur (exemplarul redactor de la Cartea Românească, pe care în dedicația din Zestrea de aur, la mai bine de un deceniu de la moartea acestuia, poeta îl numește „adevăratul lector al acestei cărți” – cu toate că la sfârșitul Aripii secrete apărea ca lector Cornel Popescu).

Tot mai angajată, funcționând ca un raisonneur al silniciilor sistemului autocrat în care trăia, Mariana Marin drapează critica exasperată față de regimul ceaușist în acest dialog cu Anne Frank, grefând pe propria dramă tragedia petrecută în vremea celui de-al Doilea Război Mondial și făcând din copila căzută victimă genocidului nazist („ciuma brună”) un alter-ego care nu doar camuflează, ci dă un sens dublu protestului vehement împotriva ororii totalitare.

Spunând acestea, nu aș vrea să se înțeleagă că Anne Frank a fost doar un pretext pentru Mariana Marin – identificarea cu tânăra mărturisitoare și victimă a Holocaustului, deportată în lagărul de la Bergen-Belsen, unde a murit în 1945 la nici șaisprezece ani, a fost una profundă și de durată, conturul acesteia revenind, de altfel, într-un poem din Mutilarea artistului la tinerețe, intitulat „Conspirația tăcerii”.

Rândurile scrise de Florin Mugur pe ultima copertă oferă o explicație suplimentară – poetul Destinelor intermediare croiește un text care să justifice protestul antitotalitar și să facă posibilă apariția cărții într-o perioadă de vădită opresiune: „Admirabilul volum de debut al poetei fusese tipărit de Editura Albatros și se numea Un război de o sută de ani. Astăzi poeta închină cea de-a doua carte a ei, Aripa secretă, păcii. O contradicție? Câtuși de puțin. Ca să-și poată continua războiul delicat împotriva propriilor neliniști, ca să-și ducă neostenită lupta pentru autoperfecționare morală, poeta are nevoie, ca toți semenii ei, poeți și nepoeți, de o lume ferită de amenințările lui Marte, de o lume a balaurilor făcuți din fluturi și a înfruntărilor pașnice și constructive între spirite, în absența definitivă a armelor”.

Iată câteva fraze ale lui Bogdan Ghiu dintr-un interviu publicat în 2016 în revista „Vatra” ce descriu cu claritate poziția neconciliantă, drama de conștiință și frământările poetei: „Ea este una dintre sacrificaţii generaţiei mele şi, în special, ai grupului de la Bucureşti. Se vedea, ea era urmărită, era obsedată că este urmărită şi probabil că era cea mai urmărită dintre noi, pentru că era şi cea mai provocatoare. Cum spuneam, ea nu se împiedica să spună ceea ce e de spus. (…) La Madi lucrurile astea erau cele mai avansate. Noi le mai ignoram, noi ne făceam că nu suntem cenzuraţi. Ea vorbea, ea lua în serios această dramă, pe care noi, poate, o bagatelizam… ea îşi învârtea cuţitul în rană, ca să zic aşa… ţinea de structura ei morală şi de structura ei de fiinţă care se expune riscului”.

Un portret căreia îi răspunde retrospectiv chiar Mariana Marin într-un interviu luat de Svetlana Cârstean acum douăzeci de ani pentru „Observator cultural”: „Nici nu aveai cum, în vremea tinereții mele, să nu trăiești la limită. Ceea ce se întâmpla era îngrozitor, iar evadarea putea fi o chestie profilactică, la urma urmei. Era o dorință de a te apăra în fața lucrurilor oribile pe care le vedeai în jurul tău și care te agresau. Unde puteai să te refugiezi? În literatură, desigur. De aceea, pentru mine, poezia a devenit un mod de a fi. Asta nu înseamnă însă că trebuia să trăiești ca turbatul în fiecare minut”.

Am ales, așadar, versiunile poemelor care au fost restituite integral în Atelierele (dintre acelea pe care cel mai probabil se intervenise anterior), iar pe cele care au rămas nemodificate le-am păstrat și se găsesc în secțiunea cu poemele alese din Aripa secretă.

„Scrisorile către Emil” din Atelierele este republicat în Zestrea de aur ca „Scrisorile lui Emil”, titlu care s-a impus cititorilor săi, precum și în edițiile postume ale cărților Marianei Marin.

Opțiunea mea de a încredința scrierea prefeței tinerei Teona Farmatu, poetă și excelentă comentatoare de literatură căreia îi aștept cu mare interes primele cărți, ar fi bucurat-o, cred, pe Mariana Marin: născută în anul în care a apărut Mutilarea artistului la tinerețe, T.F. dovedește încă de pe acum o seamă de extraordinare calități, și unde mai pui că tânăra masterandă de la „Babeș-Bolyai” și-a scris lucrarea de licență pe poezia Marianei Marin. O potrivire ideală.

În încheiere, țin să notez că antologia La întretăierea drumurilor comerciale apare în Cartier de Colecție simultan cu Secret Wing / Aripa secretă, expoziția invitată de la Bienala Art Encounters 2021, de care s-au ocupat poetul, traducătorul și eseistul Bogdan Ghiu și curatoarea Maria Rus Bojan. Organizată de Muzeul Național de Artă din Timișoara în colaborare cu Fundația Triade și stând sub cunoscutul titlu al Marianei Marin, expoziția va ține între 1 octombrie și 7 noiembrie și include lucrările a peste treizeci de personalități artistice, printre care Anselm Kiefer, Gherasim Luca, Ion Bitzan, Marcel Broodthaers, Marlene Dumas, Constantin Flondor, Yahon Chang, Ulay, Sigalit Landau și David Robilliard.