duminică, 27 mai 2012

Poate că există un refugiu


Poate că există un refugiu în frumusețe.
Ani de-a rândul am vrut să cred asta.

Că pot vedea limpede fără să privesc.
Că pot auzi clar fără a fi nevoit să ascult.

Nu am nimic de spus despre societate.
Nu am avut niciodată.

Am crezut că aș putea fi într-o zi eu
prințul lui Rumi care și-a contemplat sufletul.

Nu știu nimic despre suflet.
Nu mi-am văzut aura niciodată.

Biologia nu mi-a dezvăluit altceva
decât mutații și procese evolutive.

Un fizician spunea că e posibil ca fiecare gest
pe care-l începem să dea naștere unei lumi.

Lumi paralele, în care purtăm pălării ciudate
și suntem fericiți.

6 comentarii:

  1. Polichinelle27 mai 2012, 20:14

    replică:

    luna îşi desfrâna razele peste haite
    de stingeri, de lupi, de viori
    şi demonul casei întindea şotronul
    visării până sub streaşina buzelor tale –
    abrevieri ale unui ideal de carne
    orfană de lăcomii.

    RăspundețiȘtergere
  2. salmonela doarme in policlinica/ sa-mi ridici cracu sa-mi doarma microbul/ am fata lui undertaker, pe cea mai cinica/ sa-ti moara zborul, sa-ti moara corbul. imi place penicilina asta, pinochio cu terminatie de revista de moda in coada! respect! :) Rudel Obreja!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Polichinelle28 mai 2012, 14:06

      se iscă lamblia
      fără iscălitură
      prin bălării
      și lupercalii
      afine...

      :)

      Ștergere