joi, 23 februarie 2012

Nu-i lumină... (pe dealurile din Sussex)



împreună cu Monooka, singurul om care m-ar fi putut convinge să cânt, când seara se lăsa peste dealurile de lângă Chichester

7 comentarii:

  1. Iată o versiune pe care mai c-o prefer celei a lui Leşe. :)
    (Şi care-mi aduce aminte de vremurile când mai eram consumator şi umblam cu Muri de gât, pe o ploaie mocănească, pe la patru dimineaţa, printr-un Mediaş suprarealist, cântând "Nu-i lumină nicări" - iar Muri îmi explica: "Păi ce voce aveam io, mă Vancule, a lu' Leşe era nimic faţă de-a mea. Da' m-o pus dracu' să mă duc la o nuntă un'e m-o aşezat ăia lângă boxe, şi-am cântat tătă noaptea cât m-o ţinut gâtu' ca să le-acopăr, şi dimineaţa nu mai aveam voce. Şi uite de-atunci nu mai am io voce, de cântă amu Grigore mai bine decât mine"...)

    RăspundețiȘtergere
  2. Câtă lumină în cântec şi-n glasurile voastre :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Un moment frumos.

    Întunericul este generos şi este răbdător şi învinge întotdeauna. Învinge întotdeauna pentru că este peste tot. Este în lemnul care arde în vatra ta şi în oala de pe foc; este sub scaunul tău, sub masa ta şi sub cearşafurile de pe patul tău. Mergi sub soarele amiezei şi întunericul este cu tine, legat de tălpile tale. Lumina cea mai puternică aruncă umbra cea mai întunecată. (SW ep III - Revenge of the Sith)

    RăspundețiȘtergere
  4. te-ai descurcat! aveam chef sa te percutez, da m-ai inmuiat! (Seurat)

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte potrivit pentru plimbare pe colinele sussexului

    RăspundețiȘtergere