vineri, 26 noiembrie 2010

O amintire din Paris



Publicat de la
Etichete:

5 comentarii:

  1. Anonim26 noiembrie 2010 la 09:09

    "Pomul vieţii creşte mândru
    unde spiritul e viu"
    ...şi creşte mai ales în amintire, deci "sfârşitul nu-i aici"

    RăspundețiȘtergere
  2. mimi26 noiembrie 2010 la 11:06

    frumos, dar unde in Paris?

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim27 noiembrie 2010 la 02:24

    Passant,
    regarde ce grand arbre
    ............et à travers lui,
    il peut suffire.

    Car même déchiré, souillé,
    ............l’arbre des rues,
    c’est toute la nature,
    .........tout le ciel,
    l’oiseau s’y pose,
    ..........le vent y bouge, le soleil
    y dit le même espoir malgré
    ...........la mort.

    Philosophe,
    as-tu chance d’avoir arbre
    ...........dans ta rue,
    tes pensées seront moins ardues,
    ...........tes yeux plus libres,
    tes mains plus désireuses
    ...........de moins de nuit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim27 noiembrie 2010 la 02:30

    yves bonnefoy evident, dar nu stiu de ce am gasit textul cu punctele de suspensie... ar fi trebuit sa le sterg

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim27 noiembrie 2010 la 08:38

    "Copacii albi,copacii negri
    stau trişti în toamna (noaptea?) solitară...
    cu frunze albe, frunze negre..."

    şi las aşa, incomplet, cât îmi amintesc

    dar uite, copacul de mai sus e cu cetina tot albastră, culoarea cea mai potrivită pentru a exprima funcţia lui de axă a lumii; evident noi îi atribuim această calitate reprezentativă (de "preşedinte" al vegetalelor din toate regnurile) sau simbolică, de domn al naturii vii, pornind de la observaţia şi ascultarea arborelui de pe stradă: este şi el o liră pentru vânturi şi păsări, un loc liniştit, în larma citadină,unde se pot retrage cerul, soarele şi luna...Ca să facă o compunere şi-o corespondenţă!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)