„Râd tot mai rar şi vorbesc tot mai puţin
iar acum îţi întind această mână mult prea târziu.”
(Mariana Marin)
duminică, 31 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Poezia e forma de rezistență a unui koala față în față cu buldozerele trimise de Corporație.
Ce mișto
RăspundețiȘtergere”Ai mâinile goale şi grele.
Aici, albite de spaimă.
Dincolo de fereastră,
săpând liniştite, în toamna de câlţi.”
Norii trebuie să-şi păstreze o rezervă,
RăspundețiȘtergeresă mai şi ningă
apoi atinşi de cuvintele şi mâinile tale
să-mi închidă ochii şi voi vedea
...
pentru dalis? unui prieten nu-i niciodata prea tarziu sa-i intizi o mana
RăspundețiȘtergere