Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021, 2023), antologia 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). În 2012, Edition Korrespondenzen din Viena i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017) și în polonă (Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022). Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2022 redactor-șef adjunct al lunarului „Tomis”. A fost vicepreședintele PEN România (2019-2023).
faine rame! ce firma sunt?
RăspundețiȘtergeremhm...mi-a placut cana galbena:p:)))(veronica)
RăspundețiȘtergereLa tăţ' ni-i greu
RăspundețiȘtergereştiu, tătucă, ştiu
RăspundețiȘtergereCum de nu ne-am întâlnit?? Sunt omniprezent, omniscient și aproape omnipotent. :))
RăspundețiȘtergereHi..pe cine stii Claudiu ,pe mine in nici un caz si daca ai stii ramai masca:))))))(veronica)
RăspundețiȘtergereţi-ai tras poze, clau, hă?
RăspundețiȘtergerepoate ne mai vorbim şi noi de unele altele între timp, când ai timp, frate, că ne întinsesem la nişte proiecte... :)