Să vină noaptea

De la o vreme, visez doar să mă aşez undeva prin preajma unui orăşel mai ieşit din ţâţâni, unde îndeletnicirile mele să nu bată prea mult la ochi. De ani buni m-am dedicat unui joc epuizant – înfrumuseţarea metodică a tuturor lucrurilor respingătoare, a ororilor dispreţuite de ceilalţi, cu care am ajuns să intru în contact doar pentru a le provoca. Pe la petrecerile din cartier, fac mereu mici demonstraţii de fascinaţie a detestabilului, fără de care viaţa mea nu mai are nici cea mai mică strălucire. Sunt privit ca un saltimbanc neverosimil, clovnul care închide în fiecare glumă, în fiecare gag, în fiecare farsă stupidă o presimţire sau un secret otrăvit. Să vină noaptea, ca o mireasă fugită de la altar, cu o insectă răbdătoare pe sânul stâng.