Pregătiri

Atunci mi-a spus pentru prima dată că scriu întortocheat, că nu înţelege şi nici nu-şi doreşte să înţeleagă ceva din poemele mele; mi-a aruncat totul în faţă cu zvelteţea umilitoare cu care ai întoarce pe dos pielea unui cocoş tânăr. În curtea policlinicii, asistente şi doctori, infirmiere şi brancardieri, estropiaţi şi canceroşi păreau nişte manechine uitate de o sută de ani în depozite subterane, alunecând în halatele şi în pijamalele lor pătate de sosuri şi limfe, într-un du-te-vino lipsit de sens. Se pregătea un bal – sau o expoziţie monstruoasă. M-a privit şi a izbucnit în plâns, apoi m-a rugat să o conduc până la poartă, unde un bărbat tânăr o aştepta cu toporişca în mână.