miercuri, 21 ianuarie 2015

Nişte frânturi de adevăr


Măcar ceva, nişte frânturi de adevăr au ieşit, în urma agitaţiei noastre, la iveală. Şi asta doar datorită domnului Mircea Martin, ceilalţi implicaţi rămânând la cutie (cu excepţia tonului zborşit-iliescian din răspunsul lui Nicolae Manolescu, nu am mai reţinut decât propoziţia lui Al. Cistelecan: Sperăm şi ani mai buni).

Păcat că-n ţara asta nu există ceva mai mult curaj. Mi-e mai uşor acum să înţeleg ce nu pot desluşi de 15-16 ani, de când îmi pun problema: de ce suntem veşnicii întârziaţi, ăia care-şi dau seama la spartul târgului că au pierdut tot? Uite de-asta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu