„Numai vorbind deschis despre ce s-a întâmplat se poate face lumină.”

Radu Vancu despre „traficul de prestigiu”, într-o nouă încercare de a descălci ceea ce nu se doreşte a fi descâlcit. E un articol mai lung, dar bine cumpănit, care sintetizează ceea ce s-a întâmplat, spus şi scris până acum şi arată în ce punct a ajuns toată această discuţie în jurul Premiului Naţional de Poezie.

Nu, nu o s-o lăsăm moartă, dacă asta aţi crezut.

Domnilor Ion Pop, Al. Cistelecan, Cornel Ungureanu, Mircea A. Diaconu, vă cerem să rupeţi tăcerea vinovată în care rămâneţi învăluiţi. Nu doar fiindcă astfel ne-aţi putea demonstra că am greşit adresându-vă o scrisoare deschisă în care vă cerem demisia de onoare, ci pentru ca asupra juriului din care faceţi parte să nu mai planeze suspiciunea unei defecţiuni pe care nu o vom uita. Şi, nu în ultimul rând, pentru ca Florin Iaru, care a avut curajul să scrie negru pe alb ce a aflat în urma unor discuţii private (sau, dacă preferaţi, a investigaţiei jurnalistice pe care a întreprins-o), să nu fie pasibil de calomnie. Aveţi, la rândul dumneavoastră, domnule Gellu Dorian, datoria să rămâneţi de partea adevărului.

Pentru că dacă dumneavoastră nu spuneţi public ceea ce aţi recunoscut în privat, şi tăceţi doar pentru a-l proteja pe Nicolae Manolescu, nu doar că adăugaţi o dezamăgire la dezamăgirea pe care am trăit-o când am aflat rezultatul (silnic, continui să cred) al votului, dar îl şi puneţi pe Florin Iaru într-o situaţie penibilă şi fără ieşire.

Arătaţi că puteţi face transparent ceea ce un singur om doreşte să rămână împâclit pentru a acoperi frauda pe care a comis-o.