Robert G. Elekes

Robert G. Elekes, aici îmi iau dinții-n spinare și adio

(Editura Tracus Arte, 2015)

Brașoveanul Robert G. Elekes debutează la 30 de ani cu volumul aici îmi iau dinții-n spinare și adio, o carte inventivă și plină de lucruri proaspete și expresive, de o încredere în poezie și o poftă de scris care nu pot fi mimate și care mă fac încrezător în privința lucrurilor pe care acest poet le va scrie mai departe. Nora Iuga a scris acum câteva luni: „Cartea e plină de ciudăţenii, dar nici una nu pare îndelung calculată în prealabil. Inspiraţia funcţionează la fel de spontan și de fără cusur, la fel de exact ca incizia diamantului pe sticlă.“ La care eu nu pot să adaug decât „bun venit, Robert!“ și să transcriu unul dintre poemele cele mai reușite din volumul său de debut, care îmi amintește de unele scenarii morbid-feerice ale lui George Vasilievici.

Biofilm

e primăvară și pretutindeni
morții încolțesc și înfloresc.
oamenii își părăsesc blocurile,
se plimbă mână-n mână printre ei,
se așază în parc la soare
și-și lasă zăpada
care li s-a depus între urechi
să se topească în timp
ce albinele zboară de la mort la mort,
le sug nectarul,
se scaldă în ei
și îi împrăștie în zbor prin lume.
de la atâta moarte în aer
cetățenii hipersensibili
se strănută violent pe asfaltul orașului.

e primăvară și pretutindeni
morții încolțesc și înfloresc.
copiii aleargă pe câmpii,
îi calcă în picioare,
se tăvălesc printre ei,
îi rup de la brâu în sus, îi miros,
îi împletesc într-o coroană
și-i culeg pe cei mai frumoși dintre ei
pentru a-i pune acasă în vază.
iar părinții îi privesc mulțumiți în timp
ce un mititel se arde singuratic pe grătar
și fumul se ridică spre cer.

e primăvară și pretutindeni
morții încolțesc și înfloresc.
și undeva, la colț de stradă, un copil
vinde morți cu capul plecat:
trei la cinci lei.
și undeva el o surprinde pe ea
cu un buchet de morți de ziua ei
și undeva cineva bea un ceai de mort
și undeva cineva fură un mort din grădina altuia
și undeva cineva se dă pe față
cu cremă de mort ca să rămână pururea tânăr
și undeva pe o pajiște morții intră
pe o parte a vacii și ies pe cealaltă
și undeva cineva suflă cu toată puterea într-un mort
și își pune o dorință în timp
ce îi vede toate mădularele plutind în jurul lui
și undeva cineva pescuiește un mădular din vânt
și-l bagă în decolteu ca să îi poarte noroc
și undeva cineva îngenuncheat
cu un mort între dinți
cere în căsătorie pe altcineva
și undeva o fetiță cu un mort în păr
își linge mulțumită înghețata.

e primăvară și-n cimitirul din bartolomeu
tatăl meu încolțește și înflorește
așteptând, ca-n fiecare an,
să încolțesc și să înfloresc împreună cu el.