Aurel Dumitraşcu este unul dintre marii nedreptăţiţi ai generaţiei 80. Poet de primă mână, discret şi hipersensibil, mort la doar 35 de ani de leucemie, Dumitraşcu rămâne, alături de bucovinenii Vişniec şi Danilov (primul format şi lansat, totuşi, în Cenaclul de Luni de la Bucureşti), cel mai important scriitor al falangei nordice 80-iste. Ca şi bănăţeanul Ion Monoran, Aurel Dumitraşcu pare un poet uitat, deşi, spre lauda lor, nici Alexandru Muşina, nici Marin Mincu nu l-au ignorat în cele mai importante antologii de poezie ale ultimelor decenii - Antologia poeziei generaţiei 80 (1993, 2002), respectiv Poezia română actuală, vol. I (1998).
Despre Divina Paradoxalia (Paralela 45, 2006), cuprinzând cele două volume pe care Dumitraşcu le-a văzut publicate în timpul vieţii, precum şi trei plachete postume, s-a scris tare puţin, iar despre epistolarul cu Adrian Alui Gheorghe, Frig (Conta, 2008) şi despre jurnalul său, publicat în patru volume îngrijite de acelaşi admirabil Ad. Alui Gheorghe, Carnete maro (Timpul, 2002, 2003, 2004, 2005) - mai deloc (în condiţiile în care jurnalele derizorii ale câtorva scriitori la modă au stârnit prin revistele literare tot felul de comentarii şi de dispute).
Poet din familia lui Virgil Mazilescu, Aurel Dumitraşcu a lăsat în urma lui foarte mult - proiecte de cărţi, un jurnal (însumând aproape 1000 de pagini) pe care îl citeşti cu sufletul la gură şi o influenţă durabilă uşor de recunoscut în versurile mai multor 80-işti moldoveni.
Am descoperit în Divina Paradoxalia un poet excelent, limpede şi subtil, plin de vitalitate, dar însoţit întotdeauna de sentimentul precarităţii şi al extincţiei. Furtunile memoriei (1984), Biblioteca din Nord (1986) şi postumele Mesagerul (1992), Tratatul de eretică (1995) şi Fiara melancolică (1999) ar trebui să-şi găsească în sfârşit locul printre cele mai importante volume de poezie românească din ultimul sfert de secol.
"Eu sînt viu eu sînt mort eu rămîn" ("Aurel Dumitraşcu citit de o zînă", în Biblioteca din Nord)
Postări
Am văzut-o
Cu 2 ore în urmă
Foarte frumos (bun si nobil, vreau sa spun) gestul acesta al restituirilor: Gabriela Negreanu, Cristian Popescu, Aurel Dumitrascu, Virgil Banescu. Doar astfel poate functiona "economia darului" si poate sa apara sensul.
RăspundeţiŞtergeremi-a plăcut Dumitraşcu, mult, încă de când i-am citit MESAGERUL, găsită într-un morman de cărţi la Perţa, pe când locuia, acum vreo trei-patru ani, prin Mănăştur, parcă. am rămas cu gândul la AD, iar antologia de la Paralela 45 e excelentă, chiar arată cât de bun a fost acest poet
RăspundeţiŞtergeredin fericire Divina Paradoxalia se mai găseşte, dar celelalte cărţi circulă pe nişte trasee din care cititorul obişnuit e exclus din start. sau cel puţin aşa pare. la bookfest cineva venise special pentru a căuta cărţile lui Aurel Dumitraşcu, căuta jurnalul, dar nu numai. n-a găsit nimic. uneori cred că un cititor de poezie ar putea mai curând să dezlege misterul teoremei lui Fermat, decât să descopere locul de unde poate cumpăra cartea dorită.
RăspundeţiŞtergeresunt mai multe hibe ale sistemului (confuzie la public, diletantism la librari, inflaţia atâtor titluri, printre care nimeni avizat nu mai "face lumină"), dar de vină e şi resemnarea uneori ticăloasă a editorilor de poezie şi, desigur, compromisurile - vezi cam ce titluri au scos Vinea şi Brumar la ultimul târg şi după
RăspundeţiŞtergerePăi e păcat. Eu aş fi scris despre Carnete, dacă nu mă gîndeam că, pînă la urmă, norocul meu că stau în Iaşi şi le-am putut cumpăra de la Timpul, însă alţii care le-ar dori...de unde? Aşa cum întreb de Frig şi e de negăsit, cînd citesc o cronică sau o menţiune mai tare mă supăr, că nu pot citi cartea.
RăspundeţiŞtergeree pacat, dar uite ca se mai gaseste cate un poet de buna credinta (desi e nevoie si de o doza buna de nostalgie, pe langa generozitate, ca sa faci asta constant) care sa ne reaminteasca lucrurile aparent uitate, poetii aparent disparuti
RăspundeţiŞtergereAUREL , IMI ESTE INGROZITOR DE DOR DE TINE . ABIA ASTEPT SA NE INTILNIM .
RăspundeţiŞtergeream fost prieten cu aurel ,nici acum nu mi vine sa cred ca nu mai este ,sa ramana in memoria noastra,steva.
RăspundeţiŞtergere