cobalt (2013) a fost al patrulea volum de poezie pe care l-am publicat, cu puțin înainte să împlinesc treizeci de ani. Fiindcă devenise între timp intruvabil, l-am reluat patru ani mai târziu, în Maeștrii unei arte muribunde.
Nu știu dacă e cea mai reușită, dar cu siguranță e cartea mea cea mai norocoasă – a fost publicată la sfârșitul lui 2017 în bulgară, iar acum apare în polonă, la editura Biuro Literackie din Wrocław, în traducerea lui Jakub Kornhauser, care a mai transpus cărți de Henri Michaux, Gellu Naum, Gherasim Luca, Dumitru Crudu.
Cu această copertă așa de diferită de stilurile care îmi sunt familiare, kobalt iese în ambițioasa colecție „Nowego europejskiego kanonu literackiego” („Noul canon literar european”), la exact un deceniu de la prima carte care mi-a apărut în altă limbă, ediția bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, de la editura vieneză Korrespondenzen, în care se găseau și șapte poeme inedite din ceea ce avea să devină în primăvara următoare cobalt.
Așa se rotunjesc, uneori fericit, lucrurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu