vineri, 24 iulie 2015

Un poem de Adriana Carrasco

din volumul Dezmembrați, în pregătire la Casa de Editură Max Blecher

nu ai fost o eroină a mahalalelor sumbre
nu ai fost o artistă complexă cum te credeai
nu ai fost terminală când ai crezut că ești terminală
nu ai fost bună când ai încercat să fii bună
nu ai respirat același aer cu ei
când hoarda murea de frică la ieșirea din temniță
și se ruga să nu fie iertată
nu ai fost salvatoarea sau sora serenă
nu ai fost nici pe-aproape
nu ai fost în stare să te bucuri de mirosul și zarva
și sclipirile portului ai ratat încă o dată
să te bucuri cu fetele și băieții de vârsta ta ai ratat
privind fix grămăjoara aia de zdrențe
în vreme ce apunea
foarte lent peste calea ferată
nu ai înțeles nimic ai cinat singură în sordidele
restaurante ale chinezilor singură cu
nefericirea ta mic-burgheză nesățioasa ta nefericire
măruntă
și tăietura ochilor ți se tot îngusta
nu ai fost cea care să arunce-n aer rotativele
din care se scurgea otrava pentru cei mulți
nu ai fost tu cea care să-și arunce în aer ovarele
și să anunțe prin asta adevărata
salvare a omenirii
nu ai fost acolo când fluviul s-a revărsat
și s-a murit mărșăluindu-se împotriva superstiției
nu ai fost curva nebună care să spargă oglinzile
cu tocurile-cui ale pantofilor de 1000 de pesos
nu ai fost în vâltoare și nici la marginea ei
ai supt ca un păduche din plictiseala
și memoria descărnată a unei familii
sărace și violente
nu ai tranșat lucrurile la timp nu te-ai învățat cu
mizeria și crima deși erai înconjurată de ele te-ai ploconit
ai căzut la picioarele măcelarului pentru
înc-o ciozvârtă
serile de mai au trecut și tot n-ai învățat ce-i răbdarea
nu ai fost tu nici când aveai mâinile umflate
dureros și plângeai în closetul azilului
nu ai fost tu cea care să le strige că asta nu-i post-istorie
ci un mare căcat din care nu vom ieși nu ai fost tu
nu i-ai putut înțelege pe cei neajutorați decât
atunci când ai simțit cum vuiește leșia
asta pe care ai ajuns s-o respiri fără
să mai crâcnești cum se cutremură aerul
de atâta nedreptate de atâtea blesteme încolăcite
în oamenii pe care ai vrut să-i alini
nu ai fost nimic din toate astea
nu ai fost adriana carrasco nu ai fost

în românește de Claudiu Komartin

3 comentarii:

  1. aştept cu nerăbdare apariţia volumului! va ocupa un loc de cinste în biblioteca mea. mulţumesc Casei de Editură Max Blecher că nu îşi dezamăgeşte niciodată cititorii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos poemul. Niste versuri albe care totusi au atata sens, atata muzicalitate si ofera placerea de a le citi.

    RăspundețiȘtergere