luni, 30 martie 2015

Seen Through the Telescope

text scris pentru lectura de vineri, 27 martie, de la MȚR, și performat cu ocazia aniversării a 5 ani împliniți de editura Herg Benet


Despre viață ar trebui să fie vorba aici, sau despre multiplele ei aparențe, despre nopțile în care bei până uiți de politică și de bani, de afaceri și de iubiri înfofolite în cele mai groase pulovere, până și cele mâncate de molii pot ține de cald în primăverile indecise în care te împingi în cineva drag fără să aștepți în schimb nimic de la el,
despre monștrii care așteptau cuminți în dulap până se lua lumina, și atunci scârțâitul ușii, pașii mărunți și deși, blăniță și gheare pe podeaua cerată, despre înger-îngerașul-meu și ritualurile din jurul patului, despre plapuma trasă peste nas și dârdâitul de care oricum nu le pasă,
despre mâna întinsă către noptieră, unde așteaptă flacoanele de medicamente și paharul cu apă la care nu vei ajunge în clipa sufocării și a ghimpelui din piept,
despre sport și menținerea unui tonus constant, despre minciunile pe care ți le-au tot îndrugat de la patru ani, despre talismane și brelocuri sfințite de preoți care se rușinează numai când simt mirosul de curat
al celei nedreptățite, al celei afurisite pe nedrept, al virginei care se sinucide într-o după-amiază de octombrie cu un dildo înfipt în anus și cu un zâmbet larg, pe fața ei limpede poți citi disprețul sau o nuanță de furie înăbușită la timp, înainte ca lumea să strice și ultimele jucării, să smulgă cu dinții capul păpușii, să-i zdrelească fustița,
despre viermuiala de chisturi și de tumori în carnea moale, nepregătită pentru rătăcire și boală, despre frica de parkinson și de alzheimer și de toate lucrurile greșite care-ți sunt băgate-n mâncare,
despre jucătorii echipei de fotbal care nu câștigase niciodată vreun meci, despre cei unsprezece care s-au transformat la vestiare în zombies și au făcut meciul vieții lor în urletele de groază ale celeilalte echipe și ale spectatorilor fascinați, membrele smulse, tricourile pline de sânge și mingea rostogolindu-se-n iarbă, o căpățână desprinsă de corp dincolo de linia porții pe care un arbitru de tușă fanatic o privește cu încântare, ridică stegulețul și aprobă zâmbitor toată scena,
despre baloanele și bannerele pierdute în tribunele tot mai goale, duse de vânt ca tot ce a fost odată fetiș sau obiect al unei pasiuni trecătoare, despre oameni care se calcă-n picioare pe scările bibliotecii, înspăimântați de vedenii sau de ceea ce nu a existat decât într-o poveste spusă de un bătrânel cu imaginație bogată,
despre cai fără călăreți alergând scoși din minți prin pădurea căptușită de spaime, în lumina prăfuită și veche, când din trunchiurile copacilor ies spiriduși lacomi, puși pe glume și neiertători cu cei care tulbură liniștea acelui desiș,
despre condimentele orientalilor, care te fac mai tânăr și mai binedispus, despre diete, despre pești și balene și despre oceane peste care se văd dârele rachetelor trimise în cosmos pentru a da o ultimă șansă unei specii care-a gonit hotărâtă mileniu după mileniu către extincție, până nu a mai rămas nimic, nimic, doar solul otrăvit, doar vegetația pipernicită, minciuna progresului permanent, roboți și ecrane triumfătoare pe străzile unui oraș recucerit de buruieni și scaieți,
despre eliberarea scenariilor morbide, despre sexul flasc și despre degetele obediente jucându-se cu mărgele turcoaz sub țesătura de latex, despre submisiune și violență psihică, despre agresiunea lentă, întreținută ca focul în sobă,
despre manipularea prin care omul îl subjugă pe om, despre toți cei nerăbdători, dar discreți, care caută un gropar să-i ascundă undeva după ce își vor fi făcut felul, despre rezistență, după încă o noapte de nesomn, umblând fără să-ți mai simți picioarele printr-o grădină îngrijită de un englez altădată chiar mai pedant,
despre bunăstare, despre conacul învăluit în cețuri, și mirosul pe care nu poți să-l uiți, de casă bătrână, cu lemn vechi, tencuială și parchet de stejar, despre zidurile groase de cărămidă și tavanul înalt, despre bolți, lustre și lampadare, despre ușorul zăngănit al geamurilor atunci când în stradă trece o mașină mai grea, chiar înainte de prăbușire, înainte de răsărit,
despre fotografii și ecouri ale unor indivizi de care oricum îți e dor, deși știi bine ce cutre erau, despre dandysm și rafinamente alambicate, despre copii răpiți și lăsați să crape de foame în pivnițe, despre trapa nedeschisă de-un secol, despre poliție și anarhiști, sau despre anarhiști și idealurile de care ți-e și rușine să mai aduci vorba,
despre pistoale de lipit, râșnițe, și mașini de tocat ruginite acum când carnea celui de lângă tine e o floare puhavă, despre răsplata mortală, despre gestul pervers al mașinistului înainte să aprindă chibritul și să dea foc rolei,
despre plăcere sexuală și răzbunare, ca în filmele turnate spre exaltarea vintrelor, despre viața din om grăbindu-se nebunește către un loc despre care nu știe nimic, încă un lucru pe care îl va putea stăpâni, el, stăpânitorul absolut, regele, el,
bipedul ajuns fără niciun înțeles la capătul drumului.

8 comentarii:

  1. e foarte frumos modul cum o spui. remarc suflul poetic. dar ma asteptam la un altfel de final, o tindere spre optimism.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, se pare că nu excelez la capitolul optimism

      Ștergere
  2. ba foarte adevarat sfarsit. asa cum tre'sa fie, mai bine zis, cum deseori e.
    fara niciun inteles (pentru el insusi) la capatul drumului.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu nu sunt genul sa perii pe cineva. cam se poarta treaba asta, mai ales intre prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  4. "cobalt si uraniu arunca ochii mei"-un vers care mi-aduce aminte de cineva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce să vezi: au mai fost poeți care au folosit cuvântul "cobalt" :)

      Ștergere
  5. da, asa este. dar "cobalt" asociat cu "ochii mei". versul de mai sus apartine Angelei Marinescu, din poezia numita "Rana deschisa", vol. Varul-anul de aparitie 1989, editura Cartea Romaneasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. http://www.everypoet.net/element/display.php?symbol=Co ;)

      Ștergere