vineri, 6 iunie 2014

Politică personală


din caietele lui Eugen Gruber



protocol


teama de întuneric ne aliniază pe toţi
indiferent de rang şi onoruri: am văzut bătrâni
îngrăşaţi din cuvintele astea şi le-am plâns
cu sughiţuri pe umăr

numai răcoarea morţii îţi spală oasele şi le înveleşte în
bucăţi mici de mortar

cât de înclinat e cerul pentru eugen gruber
prin crăpături insectele intră şi ies ducând iată
bucăţi mici de mortar pentru oasele celor care îndură

doar dacă horcăie te poţi încrede în carne
doar dacă boleşte într-o limbă neruşinată
şi cloceşte blesteme cumplite pentru aproapele său

dar eu voi vorbi dintr-o pâine de ghips
pentru că am un picior mai scurt şi nu spun adevărul



leagănul spart


nu dispun de o pâlnie să ascult cum bate toaca
piciorul de lemn al mulţimii flămânde

pe cheltuiala cui se aduc din sudul jilav
pene de gâscă pentru banchetele deşănţaţilor?
se poate gâdila şi altfel organul vorbirii
când trebuie făcut să vomite

n-ar trebui poate să spun:
sub coajă de-mi veţi auzi chiţăitul
să ştiţi că-i din recunoştinţă şi milă pentru poetul
osip (culcă-te şi-ntinereşte culcat şi ridică-te-ntruna...”)

doica încărunţeşte nebună leagănul spart
cu cruciuliţe şi prapuri încă-l impinge
scuturându-şi spasmodic
braţele spre siberia



în viu şi atât


ca orice proxenet cu studii înalte încerc să vând
ce mi se cere fără întrebări inexacte

celor ce vor o fărâmă le dau întâlnire după zidul latrinei
acolo se mistifică râia şi caltaboşul

vino cu degetele în zeama comentariului doct
cât să mai supravieţuiesc o iarnă în condiţii de secetă
fă-mă stăpân peste periferia buzăului

sau plângi cu plânsul tău de copil idiot
de sărmăluţă cu păr
picură ceară neagră de la fereastra neagră în care freud
şi-a prins barba

ţi se face şi frică
numai de ar veni un măcelar să aflu cât face
căldarea asta de maţe în viu şi atât



cartofi putrezi


nu avem timp anul ăsta zilele se-ndesesc
îngraşă afacerea coropişniţei

ploaia cu broaşte de ieri ne-a adunat în
bucătăria de vară iată
ca spectator te poţi îngrăşa pe seama fricii lui gruber

nici nu mai ştiu când spun o minciună
arunc un cartof putred pe o grămadă de cartofi putrezi
dorm în cearşafuri mirosind a cartof putred
exist

te-ai simţi mai puţin singur dacă ai putea vorbi cu
cuptorul dar mirosul înţepător te dă întotdeauna de gol

pe cine încerc să mint sunt un ins responsabil
molfăi cartofi putrezi
şi-mi scuip în sân când scriu propoziţii exacte



pe unde se iese din lume


nu aş participa la jocurile senile de-a poezia
dacă n-aş avea nasul ăsta mare şi
mâinile îndreptate cu menghina de maistrul ionică

declar că lui eugen gruber nu-i poate pune
decât eugen gruber acid
sulfuric pre limbă

în spaţii convulsive se taie animale
pentru a le topi în carnea altor animale

ce metafizică în cloaca asta când îngerii trag
prenadez prin subsoluri şi ghene

nu despre lucruri ornate aş ţine să spun
ci despre tăietura piezişă pe unde se iese din lume
cu mâinile încleştate pe ştangă



facturi neşansă şi gogonele


a trecut şi sărbătoarea ghimpelui în guşă
uite câte drapele
coborâte în bernă pentru un singur cuvânt
care pute

e timpul să uiţi tot ce-ai crezut
că ştii dezlipeşte-te de piftia natală şi ia-o pe
drumul celor destoinici pentru care traiul
zilnic se câştigă îmbrâncindu-ţi aproapele

nici chiar aşa nu ştiu cât pot scrie
într-o zi o să-mi crape ceva în burtică
viaţa am învăţat să o păcălesc mai ceva ca [sic!]
marele gil dobrică

vino la mine în 1 mai serios îţi plătesc drumul
o să vezi că m-am aranjat
ca orice gospodar îngropat în facturi
neşansă şi gogonele

dragostea mea a bolunzit printre ele
şi dusă a fost



la foc mic / ceva de nimic


lui eugen gruber îi e frică de dumnezeul-batoză
strigau în urma mea copiii de pe
strada romanţei

un cal slăbănog loveşte de ieri cu copita în uşă
cada e plină vino să te scalzi tu în
sângele ăsta fiert la foc mic

ceea ce am de spus nu o să-ncapă
într-o cutie de la ikea:
vă rog să-mi faceţi rost de un container
pe care să-l umplu cu ceva de nimic

de aş avea o pompă centrifugă s-o pun
la treabă când instalaţia dă pe afară
de-atâta poezie stătută

mă decupez din fotografii golesc ce se mai poate goli



micro 17


cineva să cânte cineva să sufle prin
tub de oţel
adolescenţa noastră în blocurile din micro 17

râul indiferent autogara fabrica de ulei
bamse retardatu amintindu-ţi
cât de senină e natura şi când se
bâlbâie

un animăluţ prins în gardul de sârmă-ncâlcită
piciorul ros cu răceală până aproape
de os

sunt zile în care ai vrea să
strângi până când nu-i mai simţi pulsul

cineva să cânte cineva să sufle prin
tub de oţel
cineva să aducă un cleşte un cleşte oribil
pentru oamenii în nevoie



serile la mirceşti


evident că e iarnă afară se răsuflă şi se
merge ca prin bumbac

apără-te cu mijloace proprii de cei care-ar
năvăli în căsuţă
rupe-o cu tine înainte să înceapă să-ţi
ningă în cap

visează animale
cu trompă râzi de ele pe înfundate
şi dă-le foc

pe străduţa cu cabluri încolăcite e loc
destul pentru nepăsare

pe cele şase băbuţe nu le-a ridicat nimeni
când au căzut
un plug de zăpadă tocmai trecea



politică personală


ce macină în cap rămâne în cap
ca un hamburger cu dinţi strivit între
uşile de la metrou

de n-ar fi atâta rahat
despre care să scrie poeţii

sunt lucruri despre care nu aş vorbi nici cu
pistolul la tâmplă nici dacă
pe glonţ ar scrie ISUS VINE ŞI TRECE PRIN TINE

experimentul piteşti a oprit
la timp evoluţia maimuţei

cu timpul nu te mai satisface nici o explicaţie
în legătură cu extratereştrii
fantomele politica
dumnezeu

când vor începe să cadă clădiri



şapte ani către tine


căpuşă nemernică şapte ani am căutat
să te cruţ te-am învelit cu pătura cea mai bună când
adormeai după nopţi de ebrietate pastile
dezmăţ

s-a vărsat polonicul ruptă-i beteala
s-a scurs cheratina din piele şi din
cununiţele de ipsos ale domnului zeletin

şapte ani către tine sângele meu a ţâşnit
m-ai stors de bani ţi-am făcut
acte

căpuşă ingrată e dimineaţă pune ibricul pe foc
fă micul dejun în
crăticioara primită de zestre erai tânără
şi fecioară nu m-ai fi vândut primului venit

şapte ani de blestemăţii
cu ochiul de piatră fixat pe ceva ce din nou ar muri

de s-ar mai vinde morţi la tarabă



îndreptar pentru cadrele medii


de la o vârstă nu mai înţelegi de ce
se cade pe gheaţă de ce nu mai eşti
spontan de ce nu te poţi întoarce acolo

să admitem că e greu să fii spontan
când eşti îngropat în căcat
până-n gât
                               
pământul e plin de căcaţi
şi suntem toţi plini de căcat
sunt dinastii de căcat în noi
                               
căcatul e brutal o să acopere şi
casa poporului

căcatul din mintea unui om e mult mai
periculos decât căcatul
din maţele lui
                               
la o adică
căcatul bate şi metafizica
                               
plânsul ar putea să te-ajute
dacă eşti cu nervii în piuneze
sau poţi pune mâna pe mitralieră
               
să vină profetul răzmeriţei gloria oficiilor
poştale sfântul mucenic al
bidoanelor umplute
cu explozibil



nu s-a născut nimeni


om praf măturat prin parcuri

moderat se izbeşte cu parul
şi nu
e-un desen animat

ar începe dar nu s-a născut cineva
să lovească pământul (şi)
să se-nghesuie-n tine

acasă voi astupa îndoit
fără să intru voi şti
că m-aşteaptă

putrezesc ca scuipatul
prelins pe democraţie



ce-or să mai râdă atunci


să scriu ca şi cum aş vorbi
mă-ndemnară poeţii cu experienţă
ca şi cum i-aş vorbi cui că nu ştiu

nici îndemânare nu am să
scriu nici ciocan sau lozinci potrivite
de pus pe pereţi asta-i sigur

cum să vorbeşti dacă mai
mult grohăi în căutare de trufe
unde se-nfige hârleţul se-nfige şi capul

ce-i mai sticlesc ochişorii cum i se
scurg în butoaie după ceva de pomană

melc melc cotobelc nu te încrede în ei
coarnele o să ţi le taie cu lama ehei
ce-or să mai râdă atunci frăţioare

şi dintre toţi cel mai tare poeţii

4 comentarii:

  1. Sunt deosebite toate aceste poeme. În mod special cele pe care le-ai citit la TNCP 2014. Mulţumesc din suflet pentru postare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Gruber îţi mulţumeşte pentru cuvintele (exagerat de) măgulitoare :)

    RăspundețiȘtergere