Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013, 2025), Dezmembrați (2015, semnat cu heteronimul Adriana Carrasco), antologia Maeștrii unei arte muribunde (2010-2017) (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021, 2023), antologia 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). Volume apărute în traducere: Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen (Korrespondenzen, Viena, 2012), Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad, 2015), Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015), кобалт (ДА, Sofia, 2017), kobalt (Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022), Οι μετρ μιας ψυχορρραγούσας τέχνης (Βακχικόν, Atena, 2025). Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2022 redactor-șef adjunct al lunarului „Tomis”. A fost vicepreședintele PEN România (2019-2023).
Deosebit poemul şi interpretarea este de excepţie.Mi-a plăcut. Felicitări!
RăspundețiȘtergeremulţumim, e mai mult meritul lui Vladimir / Bandesnaci, care e un adevărat meseriaş
RăspundețiȘtergere