duminică, 1 decembrie 2013

jar pe buzele tale, și în islanda vulcani

pentru Gringo

 
întorci capul pentru o clipă și nu mai găsești lumea
unde-o știai: „orașul real ca un vis” destrămat, legendara
perfecțiune a gesturilor friabile, noaptea tăindu-și drum cu maceta
prin cețuri, bricheta ți se aprinde din a treia-ncercare,
și o faci ca și cum de asta ar depinde ceva, jar pe buzele tale,
și în islanda vulcani, totuna
dacă dormi sau e un vis de maimuță, firmele din
marile aeroporturi nu te vor consola niciodată, fericiți
cei ce-au văzut fluturi-gigant
repezindu-se după miezul nopții în fructele coapte
în ciorogârla cineva poate că ne așteaptă – pace
în buenos aires cineva își zboară creierii chiar acum – pace
în fotoliul meu o ghicitoare nebună aranjează playlistul – pace
în subteranele săpate de orbi strălucește cel mai puternic lumina – pace
în labirintul străzilor de periferie râdem la glumele unui arhitect nevrotic – pace
în toată încâlceala drumurilor acestora muzica își găsește făgaș – pace
în mine cineva trage încet draperiile, storurile-s lăsate, mintea mea – pace
în lume e tot ce nu pot să înțeleg, privește anarhistul ăsta stângaci și râzi – pace
în farfurie capul, tăvălit prin mălai, tresărind
sfios sub mașinăriile care-ntunecă cerul.

4 comentarii: