miercuri, 30 octombrie 2013

Poem


Cum plutește o pasăre în vid?
Cât de ridicole sunt gesturile frânte ale unui om
care cade în gol?
Știu, sună dramatic, dar asta-i viața.
Totul e simplu, atât de simplu, spunea un poet
îngrășat peste măsură – și atunci de ce mâna mea
tremură și coboară
fără mari regrete peste detonator?
Pentru a putea rezista, un om trebuie să fie
o pasăre
o ființă care trăiește în vid
un tun de aer aruncând manifeste indescifrabile
deasupra marilor bulevarde.
Lumina fragilă poposește pe frunză.
Lumina fragilă a trecut de mult peste frunziș.


4 comentarii:

  1. "Pentru a putea rezista, un om trebuie să fie
    o pasăre
    o ființă care trăiește în vid
    un tun de aer aruncând manifeste indescifrabile
    deasupra marilor bulevarde."
    Deosebit!

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrisul tau sufera de anorexie. E slab si o sa moara la un moment. Chiar si tu stii asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. desigur, e foarte posibil să fie așa. mă mai gândesc și eu uneori la asta. dar și tu ar trebui să te gândești mai mult la propriul tău scris ("Traiesc un deja-vu / de-o seama cu mine" of of), despre care nu se poate spune nici măcar că suferă de anorexie :)

      Ștergere
  3. cateodata sunt descifrabile iar pasarea poate rezista in om

    http://qwykx.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere