luni, 29 iulie 2013

maica mea disfagia



neoane pleoape strivite disperării pune-i surdină
nervi terciuiți mușchi să tresară sub ketamină

din neglijență au uitat să-ți mai dea de mâncare
în jargonul specific ți se sugera că e care pe care

bunica își iubea bibeloul îl ștergea de mătreață ca pe un frate
din terapia gestalt canaliile se-nfruptă pe săturate

priveai în sfârșit prăpastia de la nivelul unui om
nu te salvase gargara ta subtilă despre quasar și cromozom

se comasează cu panica mari bucăți de aer stătut
maica mea disfagia îmi împinge cuțitul în gât

„psihopatul mânjise mai întâi moarta cu miere”
am citit în ziar printre altele că sufletul nu mai piere




4 comentarii:

  1. Interesanta piesa. Am incercat sa gasesc ceva cu care s-o asemuiesc, dar nu e chiar la indemana.

    RăspundețiȘtergere
  2. La multi ani, Claudiu! Te iubesc mereu!

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.youtube.com/watch?v=3TKK6d3-h2U :)

    RăspundețiȘtergere