marți, 25 iunie 2013

Marea confuzie





Mi-ai cerut să-ți descriu într-un poem
orașul și lacul în ceață,
micul debarcader adormit.

Descrierea e un procedeu ca oricare altul,
dă-mi un motiv simplu și te voi compara
cu orice.

Deghizează-te în fetiță și bate-mi la ușă
când începe să nu îmi mai pese.
Ieși în calea mea cu kalașnikovul nevrozei.

Nu vreau să descriu nimic.

Orașul tău e crud și murdar,
dar o să învăț să-l iubesc pentru tine.

Lacul e mic și meschin, iar parcul din jurul lui
pare opera unui maniac.
Debarcaderul e o ruină.

O să mă obișnuiesc și cu asta.

O să învăț să trăiesc cu nodul în gât.

O să inventez cele mai frumoase minciuni.
Cele mai simpatice mici demențe.

Dar nu va folosi la nimic.
Marea confuzie a păsărilor negre va rămâne
întotdeauna să lucreze în creierul meu.

Oprește totul și fă-mă să tac.
Sau ține-mă de mână până apune.

2 comentarii:

  1. pentru ca "Mi-ai cerut să-ți descriu într-un poem
    orașul și lacul în ceață,
    micul debarcader adormit."

    http://procesulrecuperarii.wordpress.com/2013/06/29/doar-impusca-te/

    sper ca toata activitatea ta literara, culturala, si viata ta de toate zilele sa asigure si generatiei '89 resursele necesare digerarii mortii.

    unul dintre ei,
    laurentiu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Perfer et obdura, dolor hic tibi proderit olim" ("Fii tare și răbdător, într-o zi durerea aceasta îți va fi de ajutor")

      asta am învățat eu de la Ovidiu, și mi-o spun uneorica pe o mantră să-mi ia gândul de la ceea ce-mi face rău

      Ștergere