luni, 18 martie 2013

Resursele interioare ale lui Gelu Diaconu


Am scris la începutul anului câteva cuvinte despre resurse interioare (Ed. Marineasa, 2012) și sper în continuare că această carte va avea în cele din urmă parte de ceva mai multă atenție, nu din partea establishment-ului, care se rostogolește la vale, ci măcar dinspre cititorii de poezie onești și pasionați (știu că sunt câțiva destui) care mai intră pe blogul ăsta, așa că iată câte ceva în plus despre volumul lui Gelu (din următorul număr, al doilea, al revistei Zona nouă, care a-nceput excelent  o puteți comanda aici).

Mă bucură revenirea unuia dintre cei mai discreți poeți de azi, Gelu Diaconu, al cărui volum de versuri, resurse interioare (Ed. Marineasa, 2012) confirmă nezgomotos debutul cu Antipoeme (Ed. Vinea, 2008), prin care impunea un discurs ale cărui principale calități (pesimism, melancolii urbane, descrieri bine dozate într-un decor auster) se păstrează și se adâncesc într-una dintre cele mai autentice și mai rezonante plachete ale anului trecut. La 50 de ani, Gelu Diaconu este un poet pe care îți vine greu să-l prezinți folosind obișnuitele etichetele aplicate autorilor din linia biografistă – poemele sale nu se sprijină pe o personalizare de suprafață a acestui tip de poezie care a devenit cel mai adesea, după 80-ism, o manieră cu posibilități restrânse de evoluție. Discursul sceptic-interiorizat al lui Diaconu convinge și emoționează, nostalgia și deziluziile înregistrate fără patetism trec dintr-un poem în altul cu naturalețe, conturând profilul unui poet care se ferește cât trebuie de locvacitate și nu-și obligă cititorul să-l creadă sau să-i crediteze în orb fandaxiile, nu-l șantajează emoțional, ci îl ia alături într-o aventură interioară, având de partea sa o expresie limpede ce convertește propria experiență depresivă în sursa unei puteri calme și tonifiante.



7 comentarii:

  1. Omu' e realmente foarte bun. Am tot cautat recenzii pe net si am vazut ca nimeni nu prea scrie despre cartea asta minunata. Nada. Omerta. Foarte frumos gestu' tau.

    RăspundețiȘtergere
  2. e o carte inexistentă, cititorul de poezie nu are cum să ajungă la ea

    RăspundețiȘtergere
  3. e o carte cât se poate de existentă. o am aici lângă mine. cum te-aș putea convinge că este așa? crezi că am inventat-o eu? sau vrei să-mi spui că nu merită vorbit despre un volum frumos de poezie fiindcă a apărut la o editură care nu se ocupă cum trebuie de cărțile pe care le scoate? pentru că dacă îmi spui asta, voi fi foarte dezamăgit...

    RăspundețiȘtergere
  4. îmi pare rău, dar m-ai înţeles greşit. cum crezi că aş putea să te acuz de aşa ceva?
    dar pe circuitul ăsta în care sunt eu adică
    autor-editură- carte- târg de carte/librărie- cititor cartea nu e, nici nu are sens să o caut.

    RăspundețiȘtergere
  5. asta așa e, din păcate, și e regretabil, mai ales dacă vorbim de poeți care chiar scot ceva care ar avea șanse/potențial să ajungă la oameni devotați poeziei, cum ești tu

    RăspundețiȘtergere
  6. din păcate cartea nu a ajuns în librării. am dat-o gratuit, practic din mână în mână. mai am vreo 25 de exemplare, pe care sunt dispus să le dăruiesc oricui dorește. trebuie să mai adaug (deși nu știu dacă se cuvine să fac asta aici) că, spre exemplu, efortul de a alerga în fiecare zi la târgul de carte gaudeamus și de a împărți cartea tuturor celor pe care i-am întâlnit acolo - în condițiile în care mulți își lansau propriile cărți cu fastul cunoscut - mi s-a părut adesea obositor și poate, în unele cazuri, chiar umilitor.
    locul unde m-am simțit f bine a fost institutul blecher, asta am să o spun oriunde, oricând și în orice condiții, fără excepție, unde mi-am lansat cartea și unde am avut ocazia să văd oameni care s-au bucurat când au primit ”resursele interioare”.
    claudiu, m-ai surprins încă o dată f plăcut cu această postare (mai ales cu Tom Petty), pentru care îți mulțumesc.
    ți-am rămas dator cu o confesiune, dar asta am să o fac cândva, când disponibilitatea mea pentru scris va ieși din înghețul acestei ierni prelungite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hm, te-ai lovit de edituri tip vanity...
      nu-ti fa griji, esti blestemat sa umbli asa, din targ in targ cu o carnavalesca vitalitate, pana o sa pui capul jos. :D

      Ștergere