Corpul T & Zona nouă, la sfârşit de 2013

Două reviste care păstrează lucrurile vii în literatura română de azi sunt Corpul T de la Braşov şi Zona nouă sibiană.

Corpul T a apărut în 2011 din iniţiativa lui Alexandru Muşina, care i-a strâns pe doctoranzii de la Litere-le Universităţii Transilvania (ditamai Universitatea din Bucureşti e incapabilă de ani buni să pună ceva comparabil pe picioare) şi i-a pus la treabă, în numerele apărute în 2011 şi 2012 (câte patru în fiecare an) am putut vedea crescând şi cristalizându-se o construcţie. Din păcate, dispariţia lui A.M. a tulburat lucrurile la Braşov, şi singurul număr din 2013 a apărut în ultimele zile din decembrie, cu o formulă redacţională schimbată (redactor-şef este acum Maria Ghiurţu, iar Andrei Bodiu şi Adrian Lăcătuş sunt senior-editori), dar la acelaşi nivel de competenţă şi exigenţe atât pe poezie, cât şi pe proză şi critică. (Recunosc că topurile propuse de revistă, pe urmele joculeţelor provocatoare ale lui Muşina, mă cam calcă pe nervi şi mi se par un dans de societate împovărător pentru unii – dar asta e o discuţie pentru altădată.)

Zona nouă a apărut prima oară la sfârşitul lui 2012, avându-l ca redactor-şef pe încă foarte tânărul Vlad Pojoga (care tocmai intrase, cred, la facultate) şi ca supraveghetor/stalker pe Radu Vancu, cel care i-a şi adunat pe tinerii scriitori din grupul zona nouă, în care i-am văzut crescând în ultimii ani pe Anatol Grosu, Ana Donţu, Dani Coman, Ioana Vintilă, Krista Szöcs, Vlad Pojoga, Irina Bruma, Andrei C. Şerban... În 2013, Zona nouă a apărut de patru ori, ultimele două numere pe finalul anului, o constanţă apreciabilă în condiţiile în care Poesis internaţional nu a mai apărut decât o dată în 2013, la fel ca şi Corpul T (din motive, totuşi, diferite: finanţare, în cazul P.I. vs direcţie & aspiraţii, în cazul Corpului T). Mă bucur că revistele astea continuă să apară – pentru mine, ele sunt, alături de puţine alte iniţiative noi (printre care aş cita tot mai vizibila Zonă literară ieşeană a lui Paul Gorban), şi de o parte infimă din publicaţiile mai vechi (nu mi se pare mai lizibilă în momentul de faţă decât Steaua clujeană, şi aceasta nu chiar întotdeauna), instrumente publicistice care menţin viu interesul pentru literatura actuală al unui public devotat (atât cât mai e el, fiind format din câteva sute, hai mii de oameni în România de azi) şi care mai pot oferi câteva repere pentru oamenii tineri ce se aruncă într-o îndeletnicire masochistă cu capu-nainte.

Corpul T, nr. 1 / 2013

Zona nouă, nr. 3 / 2013

Zona nouă, nr. 4 / 2013