Paula Erizanu & Alexandra Turcu

N-am fost chiar degeaba la Bistrița, de acolo m-am întors cu două volume de poezie pe care le așteptam și care îmi plac. Paula Erizanu a mai publicat acum cinci ani o carte (Aceasta e prima mea revoluție. Furați-mi-o), dar nu era de poezie, așa încât pot considera că ăsta e debutul ei. Alexandra Turcu a fost copilul-minune al SubNord-ului, grupul strâns de către Dan Coman la Bistrița, și uite-o debutând foarte bine la 20 de ani. Zice adevărat Radu Vancu în cuvântul înainte la volumașul Paulei: „Pentru mine, o lume în care există astfel de poeți tineri merită, la rândul ei, să existe.”

Maria Paula Erizanu, Ai grijă de tine, 

Editura Charmides, 2015

fruct

Ți-aș spune tot ce văd, aud sau mă bucură,
mă bucur pentru ca tu să te bucuri.
(ți-aș cânta tot ce zboară)

O familie mănâncă patru mere,
câte unul fiecare, la plimbare,
eu mănânc un măr.

Florile devin fructe,
prietenia devine tu.

(orice prietenie implică un refuz)
(toate culturile cred că florile sunt frumusețe)
(mai puțin subculturile)

Am visat la paradisurile astea
zece ani, acum
ele devin tu,
ele devin zi și noapte.


(Am visat câmpuri cu lumină și mosorele întinzând iarba ca un vânt, ăsta era sensul vieții, și am avut vise mute, în care eu și ea stăteam la o masă lângă o catedrală, pe pavaj și beam ceai și razele aurii străluceau pe diagonală, și am visat raiul: o casă de cotileț în care familiile citeau Cosmopolitan pe pături la podea și se gândeau cum ar vrea să facă reviste care să fie total opusul, cu soarele bătând prin geamurile neterminate, prin copacii tropicali cu verdele lor fără griji și ferigile bătrâne de când lumea din grădina din spate)


Paula Erizanu în „Poesis internațional”

Alexandra Turcu, celelalte produse,

Editura Charmides, 2015

celelalte părți ale lumii

la colțul străzii era america.

frate-meu mergea în fiecare zi în america.
acum se spune că e anglia.
nu știu,
n-am ajuns niciodată până acolo.

mai bine aici.
soarele stă pe masă și
noi așteptăm să apună.
dacă ne simțim singuri, ne punem fiecare
pe câte un braț al fotoliului și fumăm.
câteodată, ne luăm de mână și ne plimbăm
prin cameră.

poți veni și tu aici.
promit că nu o să te uit niciodată în parcare la kaufland
și că o să țin algocalminele în dulapul de sus.

toată noaptea la capul tău,
nicio muscă să nu-ți trezească creierul,
ți-am spus.

aici e bine.
ascultăm vocea bunicii
și o urmărim pe mama cum sortează haine.
ne urcăm pe scaune la dulapul cu dulciuri.
dormim.

aici e bine.
stăm și numărăm oamenii
care ies din spital.

Alexandra Turcu în „Poesis internațional”