După cum spuneam, Ceaușescu e cu noi. Și da, greșeam în 2009: la USR, pe lângă figurile de ceară, coloanele vertebrale de gumilastic și trepădușii de serviciu ai lui Uricaru transformați în țuțări ai lui Manolescu, domnește ultimul rechin din mezozoic. Un om pe care l-am crezut democrat, liberal, ironic, un ins superior. Care îmi aduce aminte, acum când are 75 de ani, de portretele acelor tirani respingători descriși de Suetonius.
Criticul Nicolae Manolescu, care și-a făcut la bătrânețe calul senator.
Sunt mândru că nu am devenit membru al acestei organizații conduse de un individ decepționant prin fiecare ieșire și comentariu public, deși mi-ar fi plăcut să mă număr printre acești 1% dintre scriitorii "acreditați" sau "cu legitimație" care au șira spinării. Așa că le mulțumesc încă o dată tuturor membrilor USR (dar și scriitorilor ce-au refuzat cu obstinație înregimentarea în ciorba lui Manolescu) care au sprijinit și sprijină, în ciuda a ceea ce ar putea avea de pierdut, acest demers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu