jar pe buzele tale, și în islanda vulcani

pentru Gringo

 

întorci capul pentru o clipă și nu mai găsești lumea

unde-o știai: „orașul real ca un vis” destrămat, legendara

perfecțiune a gesturilor friabile, noaptea tăindu-și drum cu maceta

prin cețuri, bricheta ți se aprinde din a treia-ncercare,

și o faci ca și cum de asta ar depinde ceva, jar pe buzele tale,

și în islanda vulcani, totuna

dacă dormi sau e un vis de maimuță, firmele din

marile aeroporturi nu te vor consola niciodată, fericiți

cei ce-au văzut fluturi-gigant

repezindu-se după miezul nopții în fructele coapte

în ciorogârla cineva poate că ne așteaptă – pace

în buenos aires cineva își zboară creierii chiar acum – pace

în fotoliul meu o ghicitoare nebună aranjează playlistul – pace

în subteranele săpate de orbi strălucește cel mai puternic lumina – pace

în labirintul străzilor de periferie râdem la glumele unui arhitect nevrotic – pace
în toată încâlceala drumurilor acestora muzica își găsește făgaș – pace

în mine cineva trage încet draperiile, storurile-s lăsate, mintea mea – pace

în lume e tot ce nu pot să înțeleg, privește anarhistul ăsta stângaci și râzi – pace

în farfurie capul, tăvălit prin mălai, tresărind

sfios sub mașinăriile care-ntunecă cerul.