vineri, 26 iulie 2013

Câte ceva despre „cobalt” (după două luni)


cobalt este, după cum știam încă dinainte să o public, o carte citită și pricepută în o sumedenie de feluri (dar niciodată căldicel). Am ajuns, de-a lungul a zece ani, să știu cum se scriu la noi, în majoritatea lor, cronicile de carte, așa că nu pot decât să constat extremele receptării ei, la care desigur că mă așteptam. Mai știu și că sunt câțiva care mă așteptau cu articolele deja scrise, nu trebuie decât să mai insereze, acolo, un citat-două din carte.
A fost și un articol care m-a uimit cu adevărat, și a cărui virulență demonstrativă nu o înțeleg, deși îl consider pe autor unul dintre cei mai inteligenți și mai analitici din generația noastră (în ce fac ei acolo, pe zona asta critico-academică etc). Mă rog, nu insist, e treaba omului dacă are alte gusturi sau criterii de receptare.
Despre Cristea-Enache și Dan C. Mihăilescu ce să vă mai spun? E, de fiecare dată, o halima întreagă.
Pe scurt, deși nu mai tind să fiu obsesiv în privința cronicilor pe care le primesc, mă interesează. Dar mă interesează clar mai puțin decât o lungă discuție cu un cititor cultivat și inteligent sau cu un poet bun, ori ca textul unui asemenea om pe un blog sau oriunde altundeva (accentul nu mai cade, slavă Domnului, pe revistă literară), care scrie (și) cu emoție, empatie, implicare despre ce am așezat în cartea aceea.
Nu vreau să spun că nu mai dai dau doi bani pe critică, ci că (din păcate) nu-mi mai trezește prea des interesul ce are de spus. În orice caz, nu goarnele faimoase ale actualității. Dar cred că am mai scris despre asta în ultimii ani.
Cât despre cobalt, eu știu că în cărticica asta sunt poemele cele mai bune și mai hotărâtoare pe care le-am scris. Bine că am fost în stare să o duc la capăt. Oricum o fi el, capătul.

Au scris sau vorbit despre cobalt:






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu