duminică, 22 iulie 2012

Shadows


Și apoi ajungi să dansezi cu fantome prin casă
                                                           (Sorin Despot)


Vechile întrebări s-au schimbat („Ești bine?, „Ce facem azi?”,
„Până când vei fi atât de frumoasă?”), a mai apărut un rid,
paharul e puțin câte puțin mai gol, mâna mai nesigură,
magnoliile au tăcut.
Nepăsarea calculată a dansului,
armonia pașilor și a gesturilor, potrivirea privirilor,
discuțiile cu gust de lemn dulce și parafină, zăpada
topindu-se de pe un schelet micuț în ultima zi de iarnă
nu mai sunt,
rămâi împăciuitor, rămâi calm, nemișcat în fața unei ferestre
sau la masa pe lângă care
cu parfumul ei îți învăluia-n trecere foile 
și te trezești singur cu fantomele tale,
cu inima și istoriile ei obosite (la ultimul film văzut împreună,
ați plâns amândoi în fața imaginilor cu balenele care
se sinucideau eșuând pe un țărm)
și e un vis urât în care te sufoci
și nu poți să te miști
nivelul apei continuă să crească, dar tu zâmbești
și linia din fața ta, pe care ți-ai promis că n-o vei trece,
e tot mai subțire
e invizibilă.

9 comentarii:

  1. Deci nu te-ai dus la culcare. Ai rămas "să dansezi" - cum ar zice Muşina, cum a zis Sorin, cum ai dansat tu. Minunat..

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place cum termini poemul... ultimele 6 versuri sunt gradat construite pentru redarea unei emotii aproape vizuale. am observat asta in mai multe poeme. foarte fain!

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte faine versurile 7-8.
    poate putin mai simplificat, totusi, zic si eu?
    anyway, mi-a placut :)

    Vechile întrebări s-au schimbat („Ești bine?”, „Ce facem azi?”,
    „Până când atât de frumoasă?”). Încă un rid,
    paharul puțin cȃte puțin mai gol, mâna nesigură.
    Nepăsarea dansului,
    armonia pașilor,
    discuțiile cu gust de lemn dulce și parafină, zăpada
    topindu-se de pe un schelet micuț în ultima zi de iarnă
    nu mai sunt,
    rămâi nemișcat în fața unei ferestre
    la masa lângă care
    parfumul ei îți învăluia paginile –
    și te trezești tu cu fantomele tale,
    cu inima și istoriile ei obosite (la ultimul film,
    ați plâns amândoi cȃnd balenele
    se sinucideau eșuând pe un țărm)
    și e un vis urât în care te sufoci
    și nu poți să te miști
    nivelul apei tot creşte, dar tu zâmbești
    și linia din fața ta, pe care ți-ai promis să n-o treci
    e tot mai subțire
    e invizibilă.

    RăspundețiȘtergere
  4. mersi, Radu

    nu, mai simplificat de data asta nu se poate

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.youtube.com/watch?v=IDleI-vm7z4

    RăspundețiȘtergere
  6. eu pastrez inceputul. acel "pana cand vei fi atat de frumoasa" picat de pe venus intre trivialitati.

    frumos poemul.

    RăspundețiȘtergere
  7. ............http://www.youtube.com/watch?v=0g3bzmFEhwc&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  8. poezia ta are ca niste modulatii care iti strapung deseori sufletul, alteori iti da fiori. foarte frumoasa poezia :)

    RăspundețiȘtergere