luni, 9 iulie 2012

Epilog la Copiii din Hamelin

lui Radu, care a-nvins pocitania

Am vrut să scriu o carte a umbrelor.
Despre George cel impetuos.
Despre Virgil și măturica lui zen.
Micul pelican și-a făcuit cuib în grădina mea
iar pungile dansatoare de pe peluze foșnesc
în umbra râsului de atunci.

Azi am o pisică bătrână și o cutie muzicală
pe care o deschid doar când
nu e nimeni să vadă: băiețelul acela
ciudat, cu mișcări dezarticulate
s-a făcut mare și plânge de fericire
uneori din senin.

3 comentarii:

  1. uitai să-ntreb: e băiețelul din lună? :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. presimţeam eu că ai o cutie muzicală. am recunoscut în cearcănele tale, ceva din dansul spărgătorului de tâmple.
    (când deschizi cutia, se aude uneori aşa: Devotchka, Dearly Departed şi de cele mai multe ori altfel?)

    RăspundețiȘtergere