Poate
că există un refugiu în frumusețe.
Ani
de-a rândul am vrut să cred asta.
Că
pot vedea limpede fără să privesc.
Că
pot auzi clar fără a fi nevoit să ascult.
Nu
am nimic de spus despre societate.
Nu
am avut niciodată.
Am
crezut că aș putea fi într-o zi eu
prințul
lui Rumi care și-a contemplat sufletul.
Nu
știu nimic despre suflet.
Nu
mi-am văzut aura niciodată.
Biologia
nu mi-a dezvăluit altceva
decât
mutații și procese evolutive.
Un
fizician spunea că e posibil ca fiecare gest
pe
care-l începem să dea naștere unei lumi.
Lumi
paralele, în care purtăm pălării ciudate
și
suntem fericiți.
Poate. Ar fi frumos.
RăspundețiȘtergereMinunate randuri :)
RăspundețiȘtergerereplică:
RăspundețiȘtergereluna îşi desfrâna razele peste haite
de stingeri, de lupi, de viori
şi demonul casei întindea şotronul
visării până sub streaşina buzelor tale –
abrevieri ale unui ideal de carne
orfană de lăcomii.
salmonela doarme in policlinica/ sa-mi ridici cracu sa-mi doarma microbul/ am fata lui undertaker, pe cea mai cinica/ sa-ti moara zborul, sa-ti moara corbul. imi place penicilina asta, pinochio cu terminatie de revista de moda in coada! respect! :) Rudel Obreja!
RăspundețiȘtergerese iscă lamblia
Ștergerefără iscălitură
prin bălării
și lupercalii
afine...
:)
Fain.
RăspundețiȘtergere