vineri, 25 mai 2012

Colaj (pentru cei de pe urmă)


Planurile generoase ale marilor oameni, energia inginerilor sociali,
respingerea mentalităților retrograde
nu au folosit la nimic.

Progresul s-a dovedit o vorbă goală,
un instrument secular de manipulare.

Atâta timp cât nici o nevoie fundamentală, concretă
nu este nesatisfăcută,
a avea și a nu avea e totuna.

Mai întâi au inventat materiale trainice
care să reziste la acțiunea timpului,
apoi au inventat arme sofisticate care să le facă
una cu pământul.

De la un an la altul, gropile de gunoi au crescut
înfricoșător, au devenit munți cu povârnișuri murdare
și ravene toxice. Nimănui
nu i s-a părut că ar fi ceva greșit în asta.

Discuțiile formale, negocierile, dezbaterea dură
pentru Marile Chestiuni ale Timpului nu folosesc la nimic.

Au fost întâlniri și planuri, promisiuni ferme, bugete,
idei revoluționare care nu au condus la nimic: lumea
și-a urmat cursul ireversibil.

Au transformat peisajul construind autostrăzi și tuneluri,
poduri, zgârie-nori și, pentru orice eventualitate,
buncăre, săpate tot mai adânc
către centrul pământului.

Operele complete ale lui Whitman nu au folosit la nimic.

Accentele puse pe schimbarea subtilă nu duc nicăieri.

Epictet avea dreptate:
imaginația e cea care durează cel mai mult.

După atâția ani ar trebui să ne fie clar că
implicarea nu folosește la nimic
și nici refuzul nu folosește la nimic.

Nihilismul e la fel de inutil ca îmbrățișarea
ideologiilor pentru care oamenii se agită dintotdeauna
înnebuniți.

Organele artificiale nu folosesc pe termen lung la nimic.

Noi, oamenii, am făcut milioane de vorbe
și le-am scris peste tot crezând că ne vor aduce împăcarea
dar nici asta nu a folosit la nimic.

Și când scrisul nu a mai fost de ajuns, au început excavațiile.

3 comentarii:

  1. Fără "Și când scrisul nu a mai fost de ajuns, au început excavațiile". Poate, "Atunci, au început excavațiile".

    Altfel, fain.

    RăspundețiȘtergere
  2. Epictet si urmasii lui au dreptate

    RăspundețiȘtergere