vineri, 26 noiembrie 2010

O amintire din Paris



5 comentarii:

  1. "Pomul vieţii creşte mândru
    unde spiritul e viu"
    ...şi creşte mai ales în amintire, deci "sfârşitul nu-i aici"

    RăspundețiȘtergere
  2. Passant,
    regarde ce grand arbre
    ............et à travers lui,
    il peut suffire.

    Car même déchiré, souillé,
    ............l’arbre des rues,
    c’est toute la nature,
    .........tout le ciel,
    l’oiseau s’y pose,
    ..........le vent y bouge, le soleil
    y dit le même espoir malgré
    ...........la mort.

    Philosophe,
    as-tu chance d’avoir arbre
    ...........dans ta rue,
    tes pensées seront moins ardues,
    ...........tes yeux plus libres,
    tes mains plus désireuses
    ...........de moins de nuit.

    RăspundețiȘtergere
  3. yves bonnefoy evident, dar nu stiu de ce am gasit textul cu punctele de suspensie... ar fi trebuit sa le sterg

    RăspundețiȘtergere
  4. "Copacii albi,copacii negri
    stau trişti în toamna (noaptea?) solitară...
    cu frunze albe, frunze negre..."

    şi las aşa, incomplet, cât îmi amintesc

    dar uite, copacul de mai sus e cu cetina tot albastră, culoarea cea mai potrivită pentru a exprima funcţia lui de axă a lumii; evident noi îi atribuim această calitate reprezentativă (de "preşedinte" al vegetalelor din toate regnurile) sau simbolică, de domn al naturii vii, pornind de la observaţia şi ascultarea arborelui de pe stradă: este şi el o liră pentru vânturi şi păsări, un loc liniştit, în larma citadină,unde se pot retrage cerul, soarele şi luna...Ca să facă o compunere şi-o corespondenţă!

    RăspundețiȘtergere