pentru Sorin
peste cerul acesta cineva o să tragă alt cer
cum tragi cearşaful peste un trup rece
în lumina unor ochi bătrâni
şi sătui
şi prin părul nostru, vom povesti, şi-a trecut mâna
într-o zi nebunia
şi nouă ne-au ars îngerul cu lampa de sudură
şi am stat mult timp la fereastră
şi ne-am făcut curaj să o spargem dar nu
mai ştiam dacă rămăsesem înăuntru sau înafară
iar privirea ni se fixase în gol
iar privirea nu mai putea dezgropa
nimic
(îmbătrâniserăm
şi doar întunericul ne mai ţinea minte)
vineri, 19 noiembrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte fain:)
RăspundețiȘtergeream scris un poem dar l-am pierdut. mai avem rezerve de ceruri. înainte. frig. :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumos
RăspundețiȘtergereSau cum spune Emily, iubita Emily:
RăspundețiȘtergere"Există un soare
în care nu credem acum".
ei hai ca asta ti-a iesit :D bravo
RăspundețiȘtergerela naiba, acum nu-mi mai place poemul ăsta
RăspundețiȘtergere