Două poeme de Goran Simić

Goran Simić (n. 1952, Vlasenica) este un scriitor bosniac pe care l-am cunoscut la Sarajevo, împreună cu care am avut o lectură și a cărui poezie mi-a devenit imediat foarte apropiată. Simić a fost prins în asediul asupra orașului Sarajevo, iar după încheierea războiului a emigrat împreună cu familia în Canada, la Toronto. A publicat volume de poezie, proză scurtă și teatru atât în limba natală, cât și în limba engleză (Sprinting from the Graveyard, 1997; Immigrant Blues, 2003; From Sarajevo with Sorrow, 2005), iar cărțile sale au fost traduse în nouă limbi.

Tata și albinele

pentru Vesa Toijonen

Acum știu de ce tata nu a-nțeles nimic despre război.

Nu a-nțeles nimic nici despre albine.

La începutul celui de-al doilea Război Mondial

a îmbrăcat uniforma și a plecat să lupte împotriva fascismului

părăsindu-și casa părintească și stupii.

Când albinele au luat-o razna și au început să atace copiii,

localnicii le-au sufocat prin fumigare.

Trecuseră doi ani din noul război,

când el s-a întors la vechea casă părintească

și a-nceput să crească din nou albine.

A încetat să mai citească ziarele,

înjură autoritățile tot mai rar

și dispare ori de câte ori începe o discuție

despre politică.

Mi-a trimis un borcan cu miere. Încă nu l-am deschis.

Am auzit că la vreo zece kilometri de casa bătrânească

4000 de oameni au fost omorâți și îngropați acolo la grămadă.

Am auzit că nici mirosul teilor nu poate să acopere

duhoarea corpurilor intrate în putrefacție sub terenul de fotbal.

Se spune că nimeni nu poate să doarmă noaptea

din cauza detunăturilor din stomacurile goale ale morților

care explodează în căldura de vară.

Tata nu știe asta.

El doar crește albine și trimite borcane cu miere.

Răsfoiesc enciclopediile ca să aflu

cât de departe pot să zboare albinele și dacă fug de duhoare.

Apoi mă pun pe plâns.

Nu pot să le explic copiilor mei de ce le-am interzis

să deschidă borcanul cu miere trimis de tata,

războinicul și apicultorul

care nu a-nțeles nimic nici despre război

nici despre albine.

Războiul s-a terminat, dragostea mea

Războiul s-a terminat, cred.

Cel puțin așa scrie în ziarul de dimineață.

Pe prima pagină e o fotografie a fabricii

care până mai ieri producea steaguri și uniforme.

Acum începe să facă pijamale.

Pe pagina a doua e un raport despre decernarea

decorațiilor postume, și mai e un rebus

și rezultatele la extragerea loto

în care se precizează cu regret că nici luna asta

nu a câștigat nimeni marele premiu.

Farmaciile sunt iarăși deschise toată noaptea,

la radio dau hiturile faimoase de altădată –

s-ar spune că nu a fost niciodată vreun război.

Intru într-un magazin

iar pe umerașe îi recunosc pe vecinii mei:

asta

e haina lui Ivan. Din căptușeala ei am făcut bandaje.

Uite

și pantofii lui Hasan. Le lipsesc șireturile.

Și pantalonii lui Jovan. Mai puțin cureaua.

Dar unde sunt ei?

Alerg pe strada principală

și încerc să mă privesc în vitrinele magazinelor,

dar vitrinele magazinelor sunt sparte

și acolo nu sunt decât manechine

care vor purta mâine pijamale noi –

nu așa scria în ziar?

Apoi alerg în apartamentul nostru

mă privesc în oglindă

mă uit la fotografia ta atârnată pe perete

și nu-mi pasă că nu mai sunt același

care striga când te-au luat de lângă mine.

Mi-ai spus că te vei întoarce

dragostea mea

când războiul o să se termine în sfârșit.

Războiul s-a terminat.

Cel puțin așa scrie

în ziarul de dimineață.

traducere în limba română

de Claudiu Komartin

 

3 x 3

te rog nu te trânti peste rană nu lovi cu sete în ușă

dă-mi doar de știre când naști sau când

te transformi la loc în păpușă

pe locul viran te-am găsit ronțăind câteva capete drăgălașe

nu bănuiam nimic dpdv sufletesc te iubeam

de un’ să știu că mai aveai în dulap încă șase

lipsurile ne-au cam ajuns drăguțo din urmă

dar dacă se lasă iarăși cu suferință

chemăm insecta cu stetoscop & tranchilizante și-o curmă

Un comentariu după mizerabilul hiatus ICR-Marga

Dragoș Ghițulete: În martie, mai mulţi scriitori au boicotat Salonul de carte de la Paris, în semn de protest faţă de noua conducere a ICR. Cum vi s-a părut refuzul de a colabora cu echipa Andrei Marga?
Dan C. Mihăilescu: Nu am priceput de ce s-a început judecarea evenimentului cu acele câteva refuzuri individuale, absolut justificate, şi nu cu mizeria care a făcut ca, la nivel instituţional, să devină inacceptabilă reprezentarea. Imediat ştim să facem tapaj cu formule gen „ştirbirea imaginii României“, trecând nonşalant cu vederea: 1) dreptul firesc al unei conştiinţe de a nu-şi vinde prestigiul tocmai forţei care luptă să i-l distrugă şi 2) realitatea nenorocită care a făcut ca, în cazul ICR, în câteva săptămâni să se aleagă praful de opt ani de muncă uriaşă, cu rezultate absolut remarcabile. La Salon du Livre 2013 literatura română a fost frumos onorată, dar în acelaşi timp s-a dat un semnal percutant că autorităţile statului român tind să ignore sfidător valoarea şi prestigiul oamenilor de cultură. Altfel spus, celebrii absenţi au făcut şi au dovedit exact ce trebuia făcut şi dovedit. În paranteză fie spus, pentru mine episodul ICR-USL-Andrei Marga a constituit o mostră de aplicare efectivă a sindromului „moarte intelectualilor, IMGB face ordine“. Şi mă tem că apetitul unor cercuri politice de mare diametru de a pune botniţă, lesă şi cătuşe sferei cultural gânditoare este insaţiabil.

(fragment din interviul luat de către Dragoș Ghițulete lui Dan C. Mihăilescu în revista "22")

Provocarea de luni (2) – Frank O'Hara

   

   The Day Lady Died

    It is 12:20 in New York a Friday

three days after Bastille day, yes

it is 1959 and I go get a shoeshine

because I will get off the 4:19 in Easthampton   

at 7:15 and then go straight to dinner

and I don’t know the people who will feed me

I walk up the muggy street beginning to sun   

and have a hamburger and a malted and buy

an ugly NEW WORLD WRITING to see what the poets   

in Ghana are doing these days

                                           I go on to the bank

and Miss Stillwagon (first name Linda I once heard)   

doesn’t even look up my balance for once in her life   

and in the GOLDEN GRIFFIN I get a little Verlaine   

for Patsy with drawings by Bonnard although I do   

think of Hesiod, trans. Richmond Lattimore or   

Brendan Behan’s new play or Le Balcon or Les Nègres

of Genet, but I don’t, I stick with Verlaine

after practically going to sleep with quandariness

and for Mike I just stroll into the PARK LANE

Liquor Store and ask for a bottle of Strega and   

then I go back where I came from to 6th Avenue   

and the tobacconist in the Ziegfeld Theatre and   

casually ask for a carton of Gauloises and a carton

of Picayunes, and a NEW YORK POST with her face on it

and I am sweating a lot by now and thinking of

leaning on the john door in the 5 SPOT

while she whispered a song along the keyboard

     to Mal Waldron and everyone and I stopped breathing 


   „The Day Lady Died” de Frank O'Hara în lectura (și cu o scurtă introducere) a lui Philip Levine

    variantele / propunerile de traducere vor fi postate în următoarele săptămâni pe blogul aici_traducem_poezie 

Mâine și poimâine, la Sibiu

Ne vedem în Piața Mică.

Ediția a treia a concursului de debut Max Blecher – Herg Benet

 

Casa de editură Max Blecher (www.maxblecher.ro) şi Editura Herg Benet (www.hergbenet.ro) organizează ediţia a III-a a concursului anual de debut, continuând iniţiativa pornită în 2011, al cărei scop este descoperirea şi publicarea unor autori valoroşi încă nedebutaţi în volum. Un concurs deschis poeţilor şi prozatorilor pregătiţi să propună publicului cărţi puternice şi originale, cărţi pe care cele două edituri le vor publica şi promova în maniera în care au făcut-o cu volumele câştigătoare ale primelor două ediţii. O şansă pentru scriitorii nedebutaţi în volum de a-şi face cunoscut numele – şi, fireşte, pentru editori, de a propune publicului cărţi adevărate, actuale, greu de uitat.

La fel ca în anii trecuţi, concursul va avea două secţiuni: Poezie şi Proză.

Condiţia principală este ca participantul să nu fi debutat până acum în volum. Nu există limită de vârstă pentru înscriere.

Premiul constă în publicarea a două manuscrise câştigătoare, astfel: la Casa de editură Max Blecher va apărea volumul de poezie, iar la Editura Herg Benet volumul de proză, manuscrise care au întrunit cele mai mari punctaje în urma jurizării.

Adresa de e-mail la care pot fi înscrise manuscrisele este debutMBHB@gmail.com. Data limită până la care pot fi înscrise în concurs manuscrisele este 1 octombrie 2013. Nu există condiţii în ce priveşte numărul de pagini, fontul ales pentru paginare, formatul în care va fi trimis manuscrisul.

Juriul concursului de debut pentru poezie este alcătuit din: Rita Chirian, Gabriel Daliș, Claudiu Komartin, Dan-Liviu Boeriu, Chris Tănăsescu (MARGENTO)

Juriul concursului de debut pentru proză este alcătuit din Adrian Suciu, Sorin Delaskela şi Cristina Nemerovschi

Cele două cărţi vor fi lansate şi promovate în cadrul târgului de carte Gaudeamus 2013.

Recomandare: pentru a evita confuziile întâlnite în primele două ediţii, în care unii concurenţi au fost foarte departe de cerinţele minime ale direcţiei adoptate de către cele două edituri, respectiv o literatură autentică şi actuală, editorii Max Blecher şi Herg Benet vă propun să vă familiarizaţi cu volumele premiate la concursul de debut în anii 2011 şi 2012.

Câştigătorii ediţiilor anterioare:

2011:

Poezie:

Matei Hutopila – Copci (http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/copci-matei-hutopila)

George Serediuc – Soarele mecanic (http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/soarele-mecanic-george-serediuc)

Proză:

Gabriel Andronache – Ich Bin Ein Berliner (http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/ich-bin-ein-berliner-gabriel-andronache)

Cosmin Cîrciova – Voia (http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/voia-cosmin-carciova)

2012:

Poezie – epistola din filipeni de Anatol Grosu (http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/epistola-din-filipeni-anatol-grosu)

Proza – Two Rabbit de Beatrice Ognenovici (http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/two-rabbit-beatrice-ognenovici)

un blog nou: aici_traducem_poezie

aicitraducempoezie.blogspot.ro pornește cu Charles Bukowski și multiplele traduceri în românește ale poemului "Dinosauria, We", ca urmare a unei provocări lansate săptămâna trecută. cred că ar fi redundant să explic pe larg ce îmi doresc și ce propun prin acest blog care este deschis oricui vrea să contribuie.