Un poem de Adriana Carrasco

din volumul Dezmembrați, în pregătire la Casa de Editură Max Blecher

nu ai fost o eroină a mahalalelor sumbre

nu ai fost o artistă complexă cum te credeai

nu ai fost terminală când ai crezut că ești terminală

nu ai fost bună când ai încercat să fii bună

nu ai respirat același aer cu ei

când hoarda murea de frică la ieșirea din temniță

și se ruga să nu fie iertată

nu ai fost salvatoarea sau sora serenă

nu ai fost nici pe-aproape

nu ai fost în stare să te bucuri de mirosul și zarva

și sclipirile portului ai ratat încă o dată

să te bucuri cu fetele și băieții de vârsta ta ai ratat

privind fix grămăjoara aia de zdrențe

în vreme ce apunea

foarte lent peste calea ferată

nu ai înțeles nimic ai cinat singură în sordidele

restaurante ale chinezilor singură cu

nefericirea ta mic-burgheză nesățioasa ta nefericire

măruntă

și tăietura ochilor ți se tot îngusta

nu ai fost cea care să arunce-n aer rotativele

din care se scurgea otrava pentru cei mulți

nu ai fost tu cea care să-și arunce în aer ovarele

și să anunțe prin asta adevărata

salvare a omenirii

nu ai fost acolo când fluviul s-a revărsat

și s-a murit mărșăluindu-se împotriva superstiției

nu ai fost curva nebună care să spargă oglinzile

cu tocurile-cui ale pantofilor de 1000 de pesos

nu ai fost în vâltoare și nici la marginea ei

ai supt ca un păduche din plictiseala

și memoria descărnată a unei familii

sărace și violente

nu ai tranșat lucrurile la timp nu te-ai învățat cu

mizeria și crima deși erai înconjurată de ele te-ai ploconit

ai căzut la picioarele măcelarului pentru

înc-o ciozvârtă

serile de mai au trecut și tot n-ai învățat ce-i răbdarea

nu ai fost tu nici când aveai mâinile umflate

dureros și plângeai în closetul azilului

nu ai fost tu cea care să le strige că asta nu-i post-istorie

ci un mare căcat din care nu vom ieși nu ai fost tu

nu i-ai putut înțelege pe cei neajutorați decât

atunci când ai simțit cum vuiește leșia

asta pe care ai ajuns s-o respiri fără

să mai crâcnești cum se cutremură aerul

de atâta nedreptate de atâtea blesteme încolăcite

în oamenii pe care ai vrut să-i alini

nu ai fost nimic din toate astea

nu ai fost adriana carrasco nu ai fost

în românește de Claudiu Komartin