Trei debuturi, trei poeme

Deja trei debuturi pe care mizez au apărut în prima parte a lui 2015, iar la toamnă sunt sigur că vom mai vedea câteva croindu-și drum în poezia românească de acum. Cărțile semnate de Victor Țvetov, Ionelia Cristea și Aura Maru oferă consistență, după mine, noului contingent de poeți debutați în ultimii ani (pe care continui să-i citesc cu interesul și atenția pe care le merită, scriind din când în când despre experiențele lor singulare).

Victor Țvetov, în lipsa unor lucruri importante,

Casa de Editură Max Blecher, 2015

eşti bun la vorbe victor

eşti bun la vorbe victor
îţi umblă gura ca un motoraş
dar nu zici nimic constructiv
am zis că putea fi mai rău
femeia a zâmbit şi mi-am băut berea
dar îmi place de tine fața ta exprimă ceva
fața mea exprimă teamă un şoarece încă viu în gura unei pisici
am lăsat-o să se gândească la asta sau la ce o fi vrut ea
acasă am vărsat mai mult decât am băut
şi m-am întins pe pat aşteptând ca măcar odată în aceste milenii
un cuţit să-şi facă loc prin tavanul vopsit în culoarea unui ospiciu sovietic

Ionelia Cristea, Noaptea de gardă,

Cartea Românească, 2015

Uneori te rog să mă ții de mână. Un ceai
aromat, multă căldură, telefonul închis
și aruncat într-un colț. Îmi doresc foarte puțin
de la viață și câteodată mă simt fericită.
Alteori mi-e teamă că vei muri pe neașteptate,
în pat, înainte de film, cu mâinile
încrucișate pe piept, închizând ochii
ca pentru un somn ceva mai lung și atunci
mă reped în întuneric și aprind lumina
pentru a simți un fel de siguranță,
în mod sigur ceva neadecvat și
bolnăvicios. Câteodată mă întreb
dacă toate astea contează în vreun fel,
și apoi mă ghemuiesc într-un colț
încercând să nu fac zgomot.

Aura Maru, du-te free,

Editura Cartier, 2015

în larg

aici au început să-mi placă siturile industriale
și câmpurile deschise
îmi place zgomotul alb din pereții caselor
poezia nasdaq-ului
mănânc un șnițel dintr-o materie abstractă
goddamit – îmi place

uite-te atent la generatorul ăsta de aburi
e mai viu decât noi

* * *
de acum încolo nu mai are de ce să ne fie frică
știm – câmpul e la fel de minat peste tot
iar istoria deopotrivă de scurtă

șampanie – 
conductele cu materie cenușie – 
totul aruncat în larg