joi, 25 iunie 2015

La toamnă, Ivan Hristov în limba română


Nici nu știu de când nu am mai citit o carte a unui poet bulgar în românește. E păcat că, deși țări vecine, și cu destule lucruri care ne apropie (de la fragmente destul de întinse din istoria ambelor țări, până la statutul actual, de cenușărese ale Uniunii Europene), între România și Bulgaria se întâmplă atât de puține schimburi culturale (și aici nu mă refer doar la literatură, unde, hai s-o spunem p-a dreaptă, autorii români au parte de considerabil mai multe traduceri în bulgară decât invers).
Mi-am dorit de mai bine de cinci ani să-l prezint cititorilor de poezie de la noi pe Ivan Hristov, poet, critic, cercetător și muzician, de care mă leagă o prietenie începută prin toamna anului 2009 și continuată de atunci prin diverse întâlniri și proiecte comune. Așa încât, la târgul de carte Gaudeamus de la sfârșitul lunii noiembrie, Casa de Editură Max Blecher va publica o antologie semnată Ivan Hristov (ce conține volumele sale Bdin și Poeme americane), tradusă de mine împreună cu Lora Nenkovska. Apariția va fi susținută de Traduki, fiind primul proiect pe care-l facem cu sprijinul acestei organizații foarte serioase și importante pentru spațiul german și cel sud-est european. Până atunci, încă un poem al lui Ivan, din care am mai tradus cu ani în urmă, texte de-ale sale fiind publicate în revista constănțeană Tomis (pe la sfârșitul lui 2009) și în Poesis internațional (nr. 3 / decembrie 2010).



Snickers

L-am întâlnit pe Snickers
la ușa din față a unei
case din Minnesota.
(De fapt,
pe toți câinii din America
îi cheamă Snickers
așa că o să fie greu
să ți-l imaginezi,
dar nu ăsta e cel mai
important lucru acum.)
Încălzit de lumina slabă a
soarelui iernatic
mi-a adus
o minge micuță de cauciuc.
Am aruncat mingea
iar Snickers a fugit după ea
aducându-mi-o.
Și tot așa, din nou și din nou...
Am aruncat-o mai departe...
Deodată am băgat de seamă
că undeva-n depărtare
s-a oprit
și n-a mai vrut să vină cu mingea.
Douglas mi-a explicat
că acolo era un gard electric
care să-l ferească pe Snickers
de autostradă.
L-am simțit atât de aproape
pe prietenul meu
prizonier în închisoarea lui invizibilă.

Un comentariu:

  1. deja m-a cucerit "Snickers"! aştept cu nerăbdare apariţia antologiei!

    RăspundețiȘtergere