Cu puțin înainte să termin Judecătorul și călăul său, splendidă novelă cu pretext policier a lui Dürrenmatt, mă gândeam, cufundat în atmosfera de mister și penumbră a poveștii, în răsturnările ironice și năstrușniciile atașante ale lui F.D., la o discuție avută cu Sergiu de curând, forfecasem atunci o întreagă literatură îndrăgostită de romanul polițist fără să fie doar atât. Și acum m-am întrebat dacă Bolaño, nebun și el după un anumit fel de detectivistică în literatura pe care a scris-o, l-a citit și cât de bine-l știa pe Dürrenmatt. După ce m-am ridicat de la terasă, am intrat în librăria de după colț, mare, bogată și luminoasă, aparținând editurii Actes Sud, iar acolo am dat de traducerea în franceză a volumului Al treilea Reich, care are în deschidere un citat din Dürrenmatt... uite ce frumos se leagă (și se dezleagă) lucrurile în literatură.
Friedrich Dürrenmatt (1921-1990)
„Orașul zăcea acolo, o scoică albă, absorbind lumina pe care o înghițeau străzile, pentru ca noaptea s-o verse înapoi în mii de luminițe, un monstru ce năștea mereu alți oameni, îi dezintegra și îi băga în mormânt.” (din Judecătorul și călăul său, în românește de Ioana Cristina Pop)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu