"Es gibt doch heute schon viele, die sich mit Hilfe von Pillen auf irgendwelche Gemütsbewegungen einstellen."
("Azi există însă deja mulți oameni care, cu ajutorul pastilelor, se pregătesc lăuntric pentru o emoție sau alta.")
Ernst Jünger, într-un interviu din 1989 pentru Die Zeit
Un fel
de cal troian e titlul volumului cu care debutează Dan Ciupureanu, Efectul
calmantelor (Vinea, 2014), pe care îl găsesc ambivalent, nu ştiu dacă
e atât vorba despre terapia prin artă pe care o clamează D.C.
într-un interviu, sau mai curând despre un tip demijlocire a acelei
facultăţi ce poate face din faptul banal un eveniment oniric. Fiindcă un oniric
târziu e Dan Ciupureanu (au observat-o deja şi Ion Buzera, şi Marius Conkan),
care pune în practică (în practica poetică & fantasmatică, desigur, şi o
face fără să încerce să demonstreze prin asta ceva) o viziune deformată (ba
uneori de-a dreptul răsturnată, ca-n "Între două vise") a realului,
nu lipsită de grotescul şi de încâlceala stranie a materialităţii pe care le
presupune o asemenea încercare ("Twisted", "Căzusem cu gândul
s-adorm").
Violenţa
e iminentă, lumea pare mereu ieşită din țâțâni, în cap "parcă a trosnit o
şipcă", absurdul e uneori doar un capriciu (de obicei în poemele mai
slabe, adică acelea mai lipsite de tensiune şi prea "jucate" dintr-un
volum care n-a avut norocul să dea peste un redactor de carte), alteori un
dat – sau o necesitate pentru accesarea unor paliere tăinuite
ale imaginarului ("Levitaţie", "Uşi").
Lumea
din Efectul calmantelor surprinde o serie de stări-limită şi
pune în scenă diferite momente şi situaţii intense care au în centrul lor
derealizarea, instabilitatea (între vis şi realitate, între ceea ce e întemeiat
existenţial şi simulacru). Halucinaţia ("Ciorapii mei") şi
psihedelicul ("Semafoare în junglă") sunt la ele acasă în poezia lui
Dan Ciupureanu (n. 1983), care sondează prin mijloace minimale starea de
dezechilibru şi fragilitatea conştiinţei într-o carte ce seamănă foarte bine cu
imaginea pe care o reţin din penultimul poem: un hol lung, cu multe uşi în
spatele cărora s-ar putea întâmpla orice.
Crud şi
anevoios, aşa începe orice periplu al regăsirii de sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu