„Epistola din Filipeni e o revizitare tandră a primei copilării, petrecută în anii de pe
urmă ai comunismului basarabean. Însă filmul narativ nu-i, ca să zic aşa,
sovietizat, lumea aceea e doar o sumă de detalii (în care, desigur, stă ascuns
diavolul) pe fundalul cărora se edifică experienţele fundamentale ale
copilăriei dintotdeauna, de la cântecele de leagăn şi mersul la pescuit până la
moartea celor dragi şi căratul unui Dumnezeu-copil în braţe (căruia dintre noi
nu i s-a întâmplat vreodată aceasta?) – ca un fel de hibrid bizar şi cuceritor
între nişte Cireşari sovietizaţi şi Ostrovul lui Pavel Lungin.
Ataşantul «nenica» e figura centrală a acestui poem maximalist şi mistic,
camuflat sub superficia unei naraţiuni minimaliste şi autoironice. Între
debutanţii de forţă ai ultimilor ani, de la Andrei Dósa la Alex Văsieş & Radu Nițescu şi de
la Matei Hutopila la Teodora Coman, Anatol Grosu (primul debut editorial ieşit
din Zona nouă) vine cu un sentiment basa al fiinţei într-o
variantă pe cât de individualizantă, pe atât de remarcabilă.”
Radu Vancu
„Nu cred că veți
întâlni în poezia românească de astăzi personaje mai interesante ca aici.
Atmosfera pare preluată direct din picturile lui Chagall, lumea funcționează
după regulile basmului, chiar și vietățile din preajma casei sunt pătrunse de
credința naivă în Dumnezeu («viermii postesc în zilele de vineri»), iar
trăirile oamenilor sunt traduse uneori prin metafore culinare. Până și
identitatea celui care a scris această epistolă se pierde în legendă. Astfel ni
se arată încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu autorul este important, ci
lumea lui.”
Andrei
Dósa
Anatol Grosu, epistola din filipeni,
Casa de Editură Max Blecher, colecția Opera prima, 2012
Cartea va fi lansată la târgul de carte Gaudeamus, sâmbătă, 24 noiembrie 2012, de la ora 14, la standul Casei de Editură Max Blecher și al Editurii Herg Benet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu