Claudiu Komartin (n. 1983, București) a publicat Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), cobalt (2013), antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme 2010-2017 (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021), 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și INOCULARE (2022). În 2012, editura vieneză Korrespondenzen i-a publicat antologia bilingvă Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, în 2015 i-au apărut volumele Vrpce potaman za balu mesa (Treći Trg, Belgrad) și Bir Garip Roman (Yitik Ülke Yayınları, Istanbul), iar cobalt a apărut în bulgară (Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017) și în polonă (Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022). Din 2009, organizează seria de întâlniri și lecturi publice „Institutul Blecher”, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher.
la sofia primesc barbatii martisoare :) ai nimerit bine
RăspundețiȘtergeream primit, da!
RăspundețiȘtergereklaudiu
sper sa ramai fara ficat.
RăspundețiȘtergereda' tu chiar crezi că eu mai am ficat?
RăspundețiȘtergerek.
Si eu consider ca-i drept sa primeasca si baietii martisoare.
RăspundețiȘtergereSignatura anterioara:
RăspundețiȘtergereFata cu martisoare pe suflet