Anahit Hayrapetyan

Anahit Hayrapetyan (n. 1981) este o poetă şi fotografă armeană originară din Nagorno-Karabah. Unul dintre cei mai provocatori artişti contemporani din ţara sa, Anahit a urmat recent studii în Danemarca şi a publicat volumele de versuri Poeme (2002) şi Tabu (2005).


Spre muntele ararat


la fiecare pas făcut pe ararat
care e-al nostru care e-al nostru
la fiecare pas sufăr cumplit
sângele din venele mele te-nlocuieşte
nu mai pot scrie
cu înverşunare despre tine
nu te mai iubesc

improvizaţiile lui duke elington
în camera ta cu pereţii înclinaţi
unde totul miroase a sex
rufele tale puse la uscat
papucii tăi
până şi cafeaua
iar eu mâhnită
mi-am văzut mâinile febrile
triste şi transparente
atât de lente de feminine
ca ale unui copil de patru ani
el va fi cel ce îmi va vorbi despre rău
degetele tale care urmăresc încrucişate la spate
pentru a nu-ţi da-n vileag minciunile
mă pregăteai de fapt pentru tine

te omor
încep cu penisul tău
el e sătul de fecioare
intelectual
cu multă experienţă şi dorinţe multiple
lucrător harnic şi învingător
mereu neînfrânt
semănător
mereu gata să lupte pe viaţă şi pe moarte
mereu în numele patriei
înaaaainte

ai iubit
hahahaha
în clubul zero
în vâltoarea mulţimii melomane
unde se ştie totul despre fiecare
chipurile ţi-ai amintit de numele meu
ura

chiar şi pe muntele ararat
ţi-am iubit
trupul fierbinte
transpirat
degetele tale scurte
ochii crucişi
aşa cum am iubit
la fiecare metru al muntelui ararat
numeroase alte penisuri ciopârţite
nu te iubesc
şoaptele tale se sting uşor
încă un pas înaaaainte
spre culmea aureolată

la fiecare pas al urcuşului soarele e tot mai puternic
sms-ul pe care mi l-ai trimis
că sunt foarte slabă în comparaţie cu fundul meu
că pântecele meu nu se manifestă
că faţa mea e senină
că fruntea mi-e expresivă
că sânii mei sunt mici şi tentanţi
iar de ei nu s-au atins buze şi guri
că ţi-o doreşti pe alpinista care sunt
fugară şi proscrisă
singură şi stearpă
că ţi se face dor de mine în muzeul vikingilor
nu mă enervează

nu se zăreşte încă piscul
s-a înnorat
nu o iau razna
altitudine patru mii două sute de metri
beau
ceaiul făcut din zăpada de pe ararat
în cinstea ta
fundul meu e pe planul al şaptelea
şi nu mă preocupă în mod deosebit
trebuie să găsesc o toaletă
iar dimineaţa în zori
să pornesc la drum
înaaaainte
spre piscul aureolat

prin zăpada de pe muntele ararat
pasul următor
cu fiecare pas mai urc puţin
frigul este insuportabil
sângele din venele mele înlocuieşte vesel conţinutul bogat de sms-uri
speriat de vechiul meu mobil siemens a cincizeci şi doi
anahit
scrie
înnebunesc
în înaintarea lentă prin zăpezile muntelui
aşa nu se mai poate continua
gerul mă grăbeşte
şi sunt uşoară cât să zbor prin văzduh
dar îmi simt tot mai mult greutatea
încep să gâfâi
iar eu mâhnită
tristă şi transparentă
şi atât de lentă de feminină
în sfârşit am văzut piscul

intelectual
cu multă experienţă şi dorinţe multiple
lucrător harnic şi învingător
mereu neînfrânt
semănător
mereu gata să lupte pe viaţă şi pe moarte
mereu în numele patriei
înaaaaaainte


vizitaţi http://anahithayrapetyan.com/